Alpinistul timişorean Horia Colobăşanu a urcat, sâmbătă, pe vârful Kangchenjunga din Himalaya, singulul munte de peste 8.000 de metri neatins de vreun român şi cel de-al treilea ca înălţime a planetei (8586 metri). Cei doi colegi ai lui Horia Colibăşanu, cu care acesta a pornit în expediţie, Marius Gane şi Peter Hamor, nu au reuşit sâmbătă să ajungă în vârf.
”În jurul orei 12 (ora României), alpinistul Horia Colibăşanu a urcat pe vârful Kangchenjunga, fără oxigen suplimentar, reuşind premiera mult aşteptată pentru alpinismul românesc. Horia a urcat astfel pe singurul munte de 8000 de metri neatins până acum de români, al treilea vârf ca înălţime al planetei (8586 m.). Horia a sunat după ce a coborât deja câteva sute de metri, în drumul lui de întoarcere spre Tabăra 4. A apucat să transmită prin telefonul-satelit că traseul a fost foarte greu şi obositor. Pe vârf a făcut câteva poze şi a coborât rapid. Despre colegii săi, Marius Gane şi Peter Hamor, ştim că sunt acum în Tabăra 4, ei nereuşind să ajungă astăzi pe vârf. Revenim cu detalii despre ce urmează, de îndată ce le avem. Să le ţinem pumnii în continuare băieţilor!”, transmit reprezentanţii aplinistului Horia Colibăşanu, pe Facebook.
În data de 4 aprilie, alpiniştii Horia Colibăşanu şi Marius Gane au pornit spre Nepal, pentru a începe o nouă expediţie în Himalaya unde şi-au propus să urce pe vârful Kangchenjunga, al treilea vârf ca înălţime de pe planetă (8.586 metri).
Acest vârf reprezintă o provocare pentru alpinismul din România, fiind singurul munte de peste 8.000 de metri neatins de români. Horia Colibăşanu s-a întors pe Kangchenjunga la 10 ani de la prima încercare. În 2012, a renunţat la ascensiune cu 200 de metri înainte de vârf.
Statistic, Kangchenjunga, aflat la graniţa dintre Nepal şi India, este al doilea cel mai periculos munte din lume. Datele din 2021 indicau o rată a mortalităţii de 29,1 %. A păstrat până astăzi reputaţia de “vârf neatins”. Din respect pentru credinţele localnicilor, niciun alpinist din primele două expediţii reuşite nu a pus piciorul pe cel mai înalt punct al muntelui sacru, oprindu-se cu câţiva metri înainte de cota maximă.
