Fostul mare fotbalist și antrenor al „câinilor”, a intervenit telefonic la Radio Sport Total FM, în emisiunea „Fluier Final”, pentru a vorbi cu realizatorul Narcis Drejan, despre căderea în Liga a 2-a a dinamoviștilor.
„Nu este neapărat o tristețe, dar mă doare ceea ce s-a întâmplat, adică retrogradarea lui Dinamo. Este mai mult o revoltă de-a mea, referitor la ceea ce s-a întâmplat după 1990. Este cu mici excepții și mici luminișuri, practic în special eu cred că în ultimii 2-3 ani de zile s-au accentuat niște greșeli făcute cam după 1990. Aduceți-vă aminte perioada până în 1994 și este înfiorător, defapt toată România era deja pornită, nu mai exista moralitate, nu mai exista lege, nu mai exista nimic, exista doar setea de bani și bogăția sub orice formă. După această perioadă a urmat o perioadă de normalitate la care am contribuit și eu la o echipă de profesioniști mică, dar cu oameno de caracter și care au continuat tradiția de ordine și disciplină a clubului, care era militar până în ’90, dar cu o adaptare la ceea ce însemnă activitatea sportivă. Pe lângă faptul că cei care conduceau echipa la acea vreme aveau grade, erau în primul rând mari specialiști în sport, iar nu întâmplător până în 1990, Dinamo a fost considerat în cea mai mare parte a timpului, primul club din țară. A urmat o cădere, iar după 1997, construid cu răbdare, că nimic nu poți să faci decât în timp, Dinamo a ajuns să fie o echipă competitivă care până în 2002 a reușit să obțină două cupe și două campionate, iar apoi să aibă un joc destul de atractiv și apreciat. O perioadă de timp am împărțit și cele două funcții, din 1998 și de președinte și de antrenor, iar apoi s-au petrecut niște lucruri care par de o finețe deosebită, dar sunt foarte clare pentru mine care am trăit acele timpuri. În perioada 1991 – 1997, 2001 – 2002, când Dinamo a luat două cupe și două campionate, eu am ajutat acolo. Defapt clubul era condus atunci de doar doi oameni, președintele Badea și cu mine.
Eu sunt convins că intențiile domnului Badea au fost cele mai bune, defapt era o idee pe care am avut-o împreună, să creăm în 2002-2003, o societate pe acțiuni, o societate în care s-au făcut câteva discuții chiar cu un specialist care a venit și ne-a prezentat, însă s-a ales formula cu 10 acționari, o formulă mai mult decât periculoasă la ceea ce însemna situația României care era atunci în plin haos. Legea strică a României care defapt înseamnă un bun simț și un respect față de interesele locului pe care îl conduci, dispăruseră. Într-o țară în care Tudor Arghezi spune că ‘nu este o țară, ci o afacere’, bineînțeles că toți acești oameni incontestabili erau suporteri dinamoviști, au vrut să fie cunoscuți prin Dinamo, au avut și avantaje din acest punct de vedere. Deși Dinamo în perioada 2009-2010, a mai avut rezultate, a mai obținut niște campioante, câteva cupe. După 1995, când am vrut cu Nicolae Badea să emitem acțiuni și să le dăm la suporteri, să creăm o societatea după modelul Lazio, pe care o știam foarte bine, pentru că mergeam foarte des în Italia. Din păcate a fost o alianță mai puternică decât intențiile pe care cred că le-am avut eu și cu Nicolae Badea și au apărut 10 acționari și bineînțeles că lucrurile au început să fie în scădere. Totuși Dinamo era la acea vreme o echipă și avea niște cheltuieli financiare. Există chiar astăzi o declarație a celui care a preluat cu Negoiță clubul Dinamo cu o datorie de 17 milioane de euro, fără să fie vina unui conducător decizional, precum domnul Badea, ci a faptului că directorul economic care era atunci Albu, nu a ținut cont că o legislație valabilă din 2003 nu mai era valabilă în continuare, nu s-au plătit impozite și s-a ajuns la această sumă. A existat un plan de reorganizare, după care a intervenit insolvența, bancruta frauduloasă care se judecă cu Negoiță, iar ca să închei acest periplu istoric al firului nefast al evoluției lui Dinamo și cu bune, dar mai mult cu rele după 1990, aș vrea neapărat să vă spun că dezastrul total a început într-o combinație în care cei care conduceau au crezut că se pricep și la fotbal și au impus niște decizii fotbalistice de la cumpărarea jucătorilor și până la cine trebuie să joace, fără să asiste la antrenamente. Dezastru total a apărut în 2011 sau 2012, când domnul Badea a dat una din unele societăți celebrei echipe de la Rin Hotel, condusă de Negoiță, care nu avea nicio legătură cu fotbalul. Aici fac un proces profund de intenție și anume incontestabil, inclusiv acei 10 acționari ai lui Dinamo, incontestabil erau dinamoviști, dar de multe ori din dorința de a face bine, dacă nu cunoști amănuntele și dacă societate îți permite să îmbini plăcutul cu utilul, de multe ori cu tente de zerouri discutabile, se ajunge repede la un dezastru. Ceea ce mă doare atât de mult este că îl înțeleg pe Nicolae Badea, îl înțeleg că a adat societatea în 2011 la Rin Hotel lui Negoiță, dar mă gândesc că ar fi nevoit ca un dinamovist incontestabil ca el să existe și o grijă pentru club, pentru că a dat clubul pe mâna unuia fără să aibe legătura cu Dinamo. Chiar dacă vrei să te retragi nu poți da clubul pe mâna unui care conduce dezastrul din 2012, dacă nu mă înșel. Dinamo a mai avut câteva sclipiri, însă aceasta datorită faptului că au mai fost niște antreori și câțiva care au mai adus jucători destul de buni. La ora actuală la ce s-a întâmplat în meciul de ieri, vreo 4 jucători au mai retrogradat în trecut cu alte echipe în scurta lor carieră fotbalistică”, a declarat la Radio Sport Total FM, Cornel Dinu.
Dialogul integral poate fi ascultat mai jos, lângă link-ul spre articolul original:
