O bornă importantă a relațiilor „strict vizuale” pe care europenii din Blocul Estic o aveau cu luxosul Occident a reprezentat-o în anii ’70-’80 celebrul catalog cu produse vândute prin poștă de firma vest-germană.
Toți locuitorii țărilor socialiste răsfoiau cu poftă și invidie revista groasă cât „Istoria literaturii române” a lui George Călinescu, visând un nivel de trai mai ridicat. Românii, care au suferit sub unul dintre cele mai opresive regimuri, se vedeau nu neapărat trăind ca în RFG sau în SUA opulent expusă în serialul „Dallas”, ci măcar având unele libertăți premise vecinilor, ca iugoslavii sau ungurii.
Abundența de care se bucurau cei din Occident și nivelul lor de trai le puteai vedea expuse în toată splendoarea lor în catalogul companiei germane de comerț prin poștă.
Firma „Neckermann Versand AG” a fost înființată încă din 1950 de Josef Neckermann și a devenit una dintre cele mai mari din Europa în domeniul ei.
O revistă groasă de câteva sute de pagini subțiri și lucioase, editată de nemți și ajunsă în țară „pe sub mână”, adusă de șoferii de camion, aviatori, marinari, sportivi sau chiar de securiști, era mândria oricărei case de român și „trona” de obicei pe masa din sufragerie sau în „odaia de la drum”, lângă salatiera cu fructe din plastic.
Timp de două decenii, mamele și bunicile noastre au tricotat sau croit pentru toată familia haine „după Neckermann”, care era simbolul de netăgăduit al calității vestice, intangibile pe aceste meleaguri sărăcite.
Povestea s-a sfârșit după șase decenii
Cum toate legendele au și un final, la 18 iulie 2012, Neckermann.de GmbH și subsidiara Neckermann Logistik GmbH și-au anunțat falimentul. Ceea ce în urmă cu un sfert de veac părea imposibil, a devenit certitudine – piața s-a diversificat enorm, comerțul online a pus stăpânire pe tot și toate, iar supremația Neckermann s-a stins ca o lumânare uitată.
Inevitabil, a venit și ziua în care sediul central al companiei, ce se afla în Frankfurt pe Main, să fie demolat, pentru ca în locul lui să se ridice un centru IT. Blocul este catalogat ca monument istoric, și de aceea firma care se ocupă de distrugerea lui trebuie să respecte o sarcină grea – păstrarea fațadei, cu tot cu identitate.
Ansamblul a fost clădit în anii ‘60 de un arhitectul Egon Eiermann și avea 257 de metri lungime și 65 de metri lățime.
Ca o uriașă ironie a sorții, demolarea sediului Neckermann se află în sarcina firmei unui român din Satu Mare, stabilit demult în Germania.
Numită Antal Gruppe, aceasta este și una dintre companiile care se ocupă de demolările mari din țară, cum ar fi cea a uriașului aeroport din Frankfurt pe Main, un nod aerian continental și, totodată, un alt „vis interzis” cu care au trăit părinții și bunicii noștri în așa numita „Epocă de Aur”. Locul blocului Neckemann va fi luat de o clădire ce va valora peste un milliard de euro, cu „acvarii” din sticlă, în care „soldăței de plumb” aduc gloria acestui început nebun de mileniu.
