Harry Belafonte, cântăreţ, actor şi activist de mare anvergură, a murit la vârsta de 96 de ani, cauza decesului fiind o insuficienţă cardiacă congestivă, a declarat marţi purtătorul său de cuvânt pentru The New York Times.
Harry Belafonte a luat cu asalt topurile pop şi a distrus barierele rasiale în anii 1950 cu muzica sa folk foarte personală şi vocea sa caldă, devenind apoi o forţă majoră în mişcarea pentru drepturile civile.
Artistul şi activistul a murit marţi, în casa sa din Upper West Side, în Manhattan, a declarat Ken Sunshine, purtătorul său de cuvânt.
Într-o perioadă în care segregarea era încă larg răspândită, iar artiştii de culoare erau încă o raritate pe ecranele mari şi mici, ascensiunea lui Harry Belafonte în eşalonul superior al showbiz-ului american a fost istorică. Nu a fost primul artist de culoare care a depăşit graniţele rasiale – Louis Armstrong, Ella Fitzgerald şi alţii au ajuns la celebritate înaintea lui, dar niciunul nu a făcut atâta vâlvă ca el şi, timp de câţiva ani, nimeni în muzică, alb sau negru, nu a fost mai mare, scrie The New York Times.
Supranumit „regele calypso”, el a fost un artist emblematic al unei epoci, amestecând influenţe vest-africane, caraibiene şi newyorkeze pentru a crea o muzică de mare succes.
Melodia pentru care Harry Belafonte a rămas în amintirea multor generaţii a fost, fără îndoială, „Day-O”(The Banana Boat Song), un cântec care a stat 18 săptămâni în clasamentul britanic de single-uri.
Artistul a lansat 30 de albume de studio, plus albume în colaborare cu Nana Mouskouri, Lena Horne şi Miriam Makeba.
Are mai multe premii Grammy, inclusiv pentru întreaga carieră şi premiul de merit al preşedintelui Academiei.
Pateticul ”Nea Petrică”: Să nu mă lăsaţi singur, fraţilor, că sunt multe puşti pe mine
Pe lângă faptul că a interpretat hituri mondiale şi a câştigat un premiu Tony pentru interpretare, apărând în numeroase filme de lung metraj, Belafonte şi-a petrecut întreaga viaţă luptând pentru o varietate de cauze.
