Claviaturistul trupei Holograf a vorbit la Sport Total FM despre latura sa sportivă și a dezvăluit că a făcut sport de performanță în tinerețe.
„Am fost conștient că eram talentat pe plan sportiv, dar nu peste măsură, cât să ajung la o echipă națională. Dar și dacă aș fi fost așa, îmi dădeam seama că o carieră de sportiv nu mi-ar fi oferit un viitor pentru a doua jumătate a vieții. Sportul face parte dintre domeniile condiționate temporal”, așa a explicat Tino Furtună motivul pentru care s-a oprit la un moment dat să mai practice constant sportul.
„În frageda tinerețe apar și tentații nocive, de genul fumatului. Dar umplându-mi timpul cu sportul, le-am evitat. Făceam la baschet cam trei antrenamente pe săptămână, sâmbăta aveam meci la seniori, duminica la juniori. Am mai fost legitimat din clasa a 4-a la volei, la CSȘ, după care am trecut pe baschet la ȘS 3-2, care își avea baza chiar la liceul Șincai. Atât de mult începuse să îmi placă sportul, încât nu era zi în care să nu stau cel puțin două ore pe teren. Jucam și fotbal, unde eram portar pentru că aveam reflexe bune deprinse de la baschet, totodată plonjam la momentul oportun, nu cât să mă accidentez. Așa am ajuns să fiu portarul Cenaclului Flacăra, portarul echipei Holograf. Urma să fiu și portarul echipei artiștilor români la acel meci cu cei italieni, din iunie 1991. Însă la încălzire, nu mai mi-aduc aminte care dintre talentații mei coechipieri a tras de la 6 m cu șpițul înspre mine, iar eu vrând să-mi feresc capul cu mâinile, mi s-a rupt o falangă de la contactul cu mingea. Mi-a pus doctorul repede o atelă, dar pentru că aveam ceva experiență, am fost oprit în primul 11, ca fundaș dreapta. În poartă a ajuns Temișan, iar mie adversar direct mi-a fost Eros Ramazzotti, care înainte de a deveni cântăreț fusese fotbalist. La baschet evoluam ca fundaș și aveam mână bună de la semidistanță. Prin anii 80, vara, la Costinești, era Cupa Costinești unde participau și echipe de Divizia A, Politehnica Iași, Politehnica București, Universitatea Timișoara. Noi aveam o echipă care se numea chiar Holograf, unde în afara mea mai era toboșarul Edi Petroșel și fratele lui, ceilalți fiind baschetbaliști să le zic profesioniști. Ne-am descurcat foarte bine, ajungând în finală, unde ne-a bătut Iașiul. Fiind vreo două-trei ore pe zi pe teren, eram bine antrenați și învățasem perfect colțurile de unde să aruncăm, formându-ne astfel mâna. Ceva surprinzător pentru adversari, căci nu se așteptau”, a spus Tino Furtună la Radio Sport Total FM.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul www.sptfm.ro, sau prin link-ul de mai jos:
https://sptfm.ro/tino-furtuna-sportul-m-a-ajutat-sa-evit-tentatiile-nocive/
