Cenzură și viol. Două evenimente care au avut loc în ultima săptămână dezvăluie un fenomen îngrijorător pentrui societatea românească: retragerea statului în fața extremismului.
În contextul radicalizării online, efectele pot fi catastrofale. Iar mesajul, deocamdată, este unul singur: cei care se consideră vulnerabili în fața sălbăticiei dezlănțuite ar trebui să-și poarte singuri de grijă. Din partea statului, nicio speranță.
Primul eveniment: la școala de vară a AUR, desfășurată în weekend-ul trecut în stațiunea Neptun-Olimp, a avut loc un eveniment cel puțin bizar: o minoră de 17 ani acuză că a fost victima unui viol. Poliția a deschis o anchetă, iar cazul este plin de lucruri care se bat cap în cap.
Pe de o parte, un comunicat AUR respinge varianta violului, dar spune că părinții fetei au alertat Poliția, alertați de felul în care fiica lor vorbea la telefon. Partidul sugerează doar că fata băuse prea mult și că a doua zi a fost încredințată părinților.
Poliția din Constanța spune un pic altceva: că a fost alertată de părinții îngrijorați pentru că fata lor nu răspundea la telefon, nici decum că s-ar fi exprimat ciudat.
Polițiștii au descins la fața locului, unde au găsit-o alături de personae de sex feminin, insistă polițiștii constănțeni. Deci, zero premise de viol. Constatând că fata e bine și în afara oricărui pericol, au plecat. Nimic despre alcool, așa cum sugerau cei de la AUR.
A doua zi însă, fata s-a trezit cu dureri și urme de sânge, fără a-și mai putea aminti ce se întâmplase. A urmat reclamația la poliția din Ialomița și a început ancheta. Imediat, AUR a comunicat că a demis întreaga conducere a organizației locale Ialomița. De ce, dacă nu a fost nimic în neregulă?
În seara premergătoare presupusei agresiuni, polițiștii din Constanța au venit la fața locului, au constatat că tânăra era bine și au plecat.
Oare minora era chiar în bună stare atunci când au descins polițiștii constrănțeni? Se afla ea sub influența alcoolului, așa cum sugerează cei de la AUR?
Nu știm, povestea e plină de ciudățenii, dar pare că polițiștii constănțeni spun așa: ”în timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit”. Să vedem cum vor trata plângerea cei din Ialomița.
Al doilea eveniment: două instituții de cultură din Arad, subordonate una Primăriei și cealaltă Consiliului Local, au refuzat, una după alta, proiecția filmului documentar ”Arsenie. Viața de apoi”, regizat de Alexandru Solomon.
Regizorul spune că responsabilii locali i-au spus că au primit amenințări și, în consecință, preferă să evite prezentarea filmului, pentru a nu avea probleme.
(Cazul seamănă leit cu recenta dezvelire, în anonimat, a statuii regelui ungar Ladislau, din Cetatea Oradiei, tot ca urmare a amenințărilor anonime).
Filmul lui Alexandru Solomon, care tratează mitul lui Arsenie Boca văzut prin ochii credincioșilor și comercializarea acestuia, a fost, în cele din urmă, proiectat într-un club privat și nu au avut loc incidente.
Cele două evenimente par a nu avea nimic în comun. Și totuși…
Ele reflectă o stare de spirit extrem de îngrijorătoare în societatea noastră: cedarea în fața extremismului. Și aici vorbim despre autorități.
Un prim semnal a venit deja atunci când edilii orădeni au decis ca, de frica unor reacții adverse, să inaugureze în secret statula regelui ungar, cavaler sanctificat , întemeietor al orașului.
Și aceasta, după ce pe rețelele sociale a aopărut informația falsă că, pentru a I se face loc regelui ungar, a fost demolată statuia domnitorului Mihai Viteazul.
Astfel, un eveniment care ar fi putut celebra diversitatea și buna conviețuire interetnică în frumosul oraș Oradea a fost practic anulat de frica extremiștilor.
La Arad, proiecția filmului, amențată de extremiști, a avut totuși loc, într-un mediu privat. Dar morala este aceeași: statul roman face deja pașul înapoi în fața extremismului. Îi acceptă agenda, bagă capul în pământ.
Frică? Ingnoranța decidenților? Sau, poate faptul că unii dintre aceștia îmbrățișează, la rândul lor, ideile extremiste…
Cert este că extremismul începe tot mai mult să facă agenda publică, deși nu se află la putere.
Și acum, despre cazul de la Constanța.
Poliția este pusă în situația de a interveni în mijlocul școlii de vară a unui partid foarte vocal și activ, cunoscut pentru mesajele sale contondente.
Ancheta se află în plină desfășurare dar un lucru se vede deja: dacă a existat un viol, atunci acesta ar fi putut fi prevenit dacă polițiștii constănțeni ar fi înțeles că au în față un minor aflat în stare de vulnerabilitate. Și l-ar fi extras din zona periculoasă, încredințându-l din timp familiei.
De ce nu au făcut-o?
Nu cumva au fost ei stânjeniți tocmai de faptul că se aflau în mijlocul unui eveniment al formațiunii AUR? Au gândit ei oare că e mai bine să nu te pui cu liderii și activiștii acestui partid? Dacă ar fi găsit un minor în stare de vulnerabilitate oriunde altundeva decât la un eveniment al AUR, oare ar fi acționat altfel?
Întrebările sunt legitime, în contextul în care extremilștinor li s-a conferit, de către autorități, un sentiment al impunității.
La manifestările asumate de acest partid, la care de regulă participă tot felul de personae radicalizate, nu neapărat membre AUR, au fost luate cu asalt instituții ale statului.
Protestatari nervoși au pătruns în sedii oficiale încălcând procedurile legale. Amemințări și acte de agresiune au avut loc chiar în incinta parlamentului. Pe forumuri ale simpatizanților formațiunii au fost circulate liste cu intelectuali publici care ar urma să fie anihilați, odată ce puterea va fi cucerită.
Acestea au rămas fără urmări legale, Instigatorii și autorii acestor acte sunt astfel încurajați să continue.
Azi, amenințarea este insidioasă. Totul circulă pe rețelele sociale și – probabil – în mesaje mai mult sau mai puțin subtile adresate autorităților locale, cum pare să fi fost cazul la Oradea sau Arad.
Există însă nenumărate exemple, în Occident, în care extremismul circulat pe rețelele sociale a fost transformat în fapte de indivizi radicalizați. Recent, serviciul de informații interne al Germaniei atrăgea atenția asupra înmulțirii acțiunilor criminale motivate de xenofobie și ură rasială.
La noi, de-abia recent extremismul extremismul a devenit relevant în societate, reușinsd să iasă dinzona marginală.
Dar de la radicalizarea digitală până la cea reală, problema este doar de timp.
Și, da, de capacitatea de acțiune a instituțiilor statului. Faptul că autorități locale au fost amenințate arată că ne aflăm, de fapt, pe drumul dintre radicalizarea online la violența din viața reală.
Cazurile de la Arad și Constanța arată însă că potențialele victime ale radicalizării online ar trebui să se păzească singure. Statul roman nu le protejează pentrui că nu înțelege, nu poate sau nu vrea.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
