Papa Francisc a luat parte la Slujba de Înviere de la Bazilica Sfântul Petru, sâmbătă seară, după ce şi-a anulat în ultima clipă participarea la procesiunea din Vinerea Mare la Colosseumul din Roma.
Francisc a citit o omilie de mai mult de o pagină, a zâmbit şi i-a salutat pe credincioşi în timp ce părăsea Bazilica Sfântul Petru din Roma într-un scaun cu rotile.
Sărbătoarea a început la intrarea în Bazilică cu ritul evocator al binecuvântării focului, urmat de procesiunea lumânărilor, în timp ce s-a cântat Lumen Christi şi luminile Bazilicii s-au aprins în toată strălucirea lor. Celebrarea a inclus botezul şi confirmarea a opt catehumeni din Italia (4), Coreea de Sud (2), Japonia (1) şi Albania (1).
În omilia sa, Papa Francisc a reflectat asupra relatării evanghelice a femeilor care au vizitat mormântul gol al lui Isus, atrăgând atenţia asupra a două momente cruciale ale acestui eveniment.
„Acea piatră, un obstacol copleşitor”, a spus Papa, „simboliza ceea ce femeile simţeau în inima lor. Reprezenta sfârşitul speranţelor lor, acum spulberate de misterul obscur şi dureros care punea capăt viselor lor”.
Uneori în viaţă, a spus Papa, şi noi experimentăm acest sentiment de a fi copleşiţi de tristeţe şi disperare: „Întâlnim aceste pietre de mormânt în golul lăsat de moartea celor dragi, în eşecurile şi temerile care ne împiedică să realizăm binele pe care vrem să-l facem”, dar şi „în toate formele de egocentrism care ne înăbuşă impulsurile de generozitate şi de iubire sinceră, în zidurile de cauciuc ale egoismului şi indiferenţei care ne reţin în efortul de a construi oraşe şi societăţi mai drepte şi mai umane, în toate aspiraţiile noastre de pace care sunt spulberate de ura crudă şi de brutalitatea războiului”.
Cu toate acestea, a remarcat Papa Francisc, aceleaşi femei care purtau acest întuneric în inimile lor ne spun ceva cu totul extraordinar: când au privit în sus, au văzut că acea piatră grea fusese deja rostogolită, dezvăluind puterea lui Dumnezeu: „victoria vieţii asupra morţii, triumful luminii asupra întunericului, renaşterea speranţei în mijlocul ruinelor eşecului”.
Papa Francisc i-a invitat, aşadar, pe credincioşi să „ridice privirea” spre El: „Dacă îi permitem lui Iisus să ne ia de mână nicio experienţă de eşec sau de tristeţe, oricât de dureroasă ar fi, nu va avea ultimul cuvânt asupra sensului şi destinului vieţii noastre”.
Primindu-l pe Iisus, „Paştele nostru”, „Dumnezeul vieţii”, în vieţile noastre şi spunându-i „da”, a adăugat Papa, „nicio piatră nu va bloca drumul spre inimile noastre, niciun mormânt nu va suprima bucuria vieţii, niciun eşec nu ne va condamna la deznădejde”.
