Potrivit ultimului barometru realizat de INSCOP Research în colaborare cu Informat RO (25 octombrie-2 noiembrie 2025), există o legătură clară între nivelul de educaţie al alegătorilor şi opţiunea de vot.
Analiza indică faptul că 51% dintre respondenţii cu educaţie primară (maximum 8 clase) ar alege formaţiunea Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) dacă alegerile parlamentare ar avea loc în acest moment.
În rândul celor cu educaţie medie, cifra pentru AUR este de 41%.
În contrast, în rândul alegătorilor cu studii superioare, 31% îşi exprimă preferinţa pentru Uniunea Salvaţi România (USR), urmat de 24% pentru Partidul Naţional Liberal (PNL) şi 15% pentru AUR.
Directorul general al INSCOP, Remus Ştefureac, atrage atenţia că „Distribuţia intenţiei de vot arată o polarizare clară între segmentele cu educaţie primară şi cele cu educaţie superioară… educaţia funcţionează ca un filtru de socializare democratică, producând electorat cu aşteptări şi comportamente civice fundamental diferite.”
Educaţia şi cultura politică
Această diferenţă nu este doar statistică — reflectă culturi politice distincte, diferite în raportarea la instituţii, autoritate şi schimbare. Printre persoanele cu studii superioare există o tendinţă mai mare de orientare către partide de reformă, orientare pro-europeană şi utilitară. În schimb, segmentele cu studii primare par să fie mai receptive la mesaje populiste, de mobilizare afectivă şi de revoltă faţă de status quo.
Implicaţii pentru marile partide
Pentru marile formaţiuni politice, rezultatele indică nevoia de strategii diferenţiate:
Partidele care ţintesc electoratul cu studii primare trebuie să abordeze teme de securitate economică, identitate şi simplificare politică.
Cele care vizează alegătorii cu studii superioare trebuie să formuleze mesaje complexe, coerente şi orientate către reformă, digitalizare şi guvernare transparentă.
Opinia Informateca
Din perspectiva Informateca, această relaţie între educaţie şi opţiune de vot subliniază o problemă structurală: România continuă să aibă niveluri de educaţie şi de cultură civică inegale, ceea ce duce la figuri ale electoratului cu comportamente politice divergente, uşor de mobilizat pe temeri sau pe promisiuni simple. Reformarea educaţiei, stimularea gândirii critice şi egalizarea accesului la informaţie nu sunt doar domenumele ministerelor de profil, ci fronturi ale transformării democratice.
Fără creşterea nivelului real de educaţie şi implicare civică, partidele riscă să suprapună logica mobilizării de masă (care funcţionează) peste cea a guvernării responsabile (care aduce rezultate pe termen lung).
