Educaţia copiilor în Roma antică era orientată în sens practic şi în acela de a-i forma în spiritul integrării lor în viața colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum să-şi exercite şi drepturile şi datoriile.
Majoritatea copiilor primeau educația chiar de la părinții lor. Băieții învățau să arunce lancea, să mânuiască sabia, să înoate și, dacă familia avea cal, să călărească. Un rol important o avea pregătirea fizică, nu pentru legătura dintre sport şi formaţia morală, așa cum era la greci, ci datorită rolului viitorului unui băiat de apărător al Imperiului Roman. Fetele, instruite de către mamele lor, învățau să gătească, să coase haine, precum și alte treburi casnice care le făceau să devină bune soții.
Analfabetismul era, la romani, un fenomen de proporţii relativ reduse. Aproape fiecare cetăţean ştia să scrie, să citească şi să socotească; astfel cetăţeanul obişnuit era primul dascăl al copiilor săi şi singurul, când n-avea posibilităţi să-i dea la şcoală.
Învățământul elementar
Primele școli reprezentau și cea mai elementară formă de învațământ. Aceste școli de grad elementar erau frecventate deopotrivă de fete și băieți, deci erau mixte, cu toate că fetele primeau de obicei primele cunoștințe în familie.
Cu un bagaj minim de noţiuni practice elementare, un număr restrâns de copii treceau – la vârsta de 12 ani – la „şcoala de gramatică”. În această şcoală – de grad gimnazial – elevii studiau timp de patru ani limba latina şi, mai ales, limba greacă, precum şi autorii clasici din acea epocă. Profesorul (gramaticus) prefera să-şi ţină lecţiile în limba greacă. Elevii făceau exerciţii de lectură cu voce tare, recitau, li se dădeau lecţii de dicţie, învăţau figurile de stil; şi, numai accidental, în legătură cu textele literare analizate, căpătau şi câteva noţiuni vagi de istorie generală, de geografie şi mitologie, de matematică, astronomie şi muzică. Spiritul practic execesiv al romanilor desconsidera aceste domenii care nu prezentau un sens de utilitate imediată.
Învățământul secundar
Împlinind vârsta de 17 ani, tinerii din familiile înstărite puteau continua studiile la şcoala, de grad superior, de retorică. Această şcoală era indispensabilă pentru o carieră politică. Consta din nesfârşite exerciţii literare de retorică, convenţionale şi adeseori extravagante, cautând exclusiv artificiile verbale de efect oratoric; exerciţii lipsite de un conţinut substanţial, vizând exclusiv însuşirea unei pedante virtuozităţi oratorice pur formale. Ştiinţele naturale, matematica sau filosofia nu-şi găseau loc în şcoala de retorică, spune Ovidiu Drimba în Istoria culturii şi civlizaţiei.
Pe lângă aceste şcoli, mai existau şi altele care formau anumiţi specialişti – medici, arhitecţi, jurişti. Studiul dreptului, în special, s-a bucurat de un înalt prestigiu.
Pedepsele corporale
Romanii erau adepți convinși ai pedepselor corporale. O zicală populară spune că „un om care nu a fost biciuit nu este educat”. Principala formă de pedeapsă erau loviturile cu un bici din piele.
Profesorii particulari
Familiile bogate nu îşi trimiteau copiii la şcoala populară, ci îi încredinţau unui pedagog, de obicei unul din sclavii cei mai instruiţi ai casei care cel mai adesea era grec. Dat fiind că majoritatea cărților folosite erau în limba greacă, copiii romani știau și limba greacă.
Citește și: Formarea elevilor
Quintilian, importnat retor și pedagog roman din secolul I d.Hr., considera că școlile publice erau mai bune decât profesorii particulari, susținând acest lucru prin faptul că școlile încurajează concurența și astfel cresc standardele de educație.
Treptat s-au convins de acest lucru și familiile înstărite și astfel școlile au devenit mai populare.
Poporul educat – motiv de îngrijorare pentru elitele politice romane
Unele surse spun că patricienii erau îngrijorați de puterea profesorilor de a modela mintea tinerilor și în 92 î.Hr. Senatul a expulzat toți profesorii din Roma, pe motiv că făceau elevii să fie „prea inteligenți”. Senatul a fost deosebit de preocupat de predarea filosofiei grecești despre care credeau că încurajează cetățenii la nesupunere.
Sursa foto: www.bbc.co.uk
