Există multă minciună legată de implicarea directă a Securității în măcelărirea manifestanților din decembrie 1989. În ultima vreme, campania deșănțată susținută intens de ziare precum Evenimentul Zilei și televiziuni ca Realitatea TV a atins cote patologice, ajungându-se la negarea oricărei implicări a ofițerilor de Securitate în reprimarea Revoluției Române.
Listele lui Ambrozie Pantea (maistrul militar clasa a II-a Ambrozie Pantea, gestionarul depozitului de armament al Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne Timiș) dovedesc însă contrariul, din ele reiese că „securiștii de birou“ au schimbat între 17 și 20 decembrie 1989 stiloul cu pistolul-mitralieră. Cu care au și tras. În cine nu vom afla, probabil.
Notările maistrului militar din agenda de serviciu acoperă zilele de 17, 18 și 19 decembrie 1989. De pe 20 decembrie nu a mai fost nevoie să-i aprovizioneze, pentru că în acea zi Ștefan Gușă a dat ordin unităților Armatei, care acționaseră în oraș, să se retragă în cazărmi. Și fără acoperirea Armatei, de la București, Iulian Vlad le-a ordonat oamenilor săi „să nu se mai facă uz de armă“.
Apoi a venit ziua de 22 decembrie. De frică să nu fie linșați de populația Timișoarei, securiștii și milițienii și-au aruncat armele la grămadă, au dat foc la câte documente au putut și au fugit, care încotro, să se ascundă. Dar Ambrozie nu a fugit, nu s-a ascuns și nici nu și-a ars agenda. Ca orice gestionar responsabil, el avea de ținut o evidență. Așa că, de bine-de rău, a întocmit și o listă cu armele predate pe 22 decembrie. Mult, mult mai puține decât cele date pe 17 decembrie (63 de poziții, față de 272), dar, totuși, o listă. În ianuarie 1990, comandantul Garnizoanei Timișoara, generalul-maior Gheorghe Popescu, a primit ordinul să inventarieze armamentul Inspectoratului Județean al MI Timiș cu scopul de a identifica urme de folosire a acestuia în decembrie 1989. Din comisia pe care a format-o a făcut parte, fatalmente, același maistru militar Ambrozie. S-au verificat armele care se găseau în depozitul inspectoratului, sigilat între timp, și cele care prezentau urme de funingine pe țeavă (ceea ce însemna că s-a tras cu ele), au fost menționate într-un tabel, alături de numele celor care le avuseseră în folosință, acolo unde au putut fi identificați.
(…)
Un securist înarmat cu pistol-mitralieră Kalașnikov cu seria BL 3023
Să luăm exemplul locotenent-colonelului Petru Pele, care în decembrie 1989 era șeful serviciului 1A de la Securitatea Timișoara. Atribuțiile sale de serviciu erau legate de problema „Artă-Cultură“, calitate în care se ocupa, printre altele, și de scriitori. Îl găsim în documentele din arhiva CNSAS implicat activ în urmărirea informativă a grupului „cu preocupări literare și atitudine ostilă statului nostru“ format din Herta Müller, Richard Wagner și Wiliam Totok. Un intelectual fin, ați spune. Ei, acest ofițer de birou se găsește în lista lui Ambrozie la poziția 55 (vezi facsimil), cu mențiunea că s-a înarmat cu un pistol-mitralieră Kalașnikov cu seria BL 3023, 4 încărcătoare și 120 de gloanțe, în data de 17.12.1989. Aceeași armă, cu serie identică, figurează în procesul- verbal din ianuarie 1990 printre cele cu funingine pe țeavă. Deci, tovarășul Pele a tras. În cine anume nu se știe.
Mai multe citiți în Revista 22