Debarcarea lui Mihai Tudose, de mare răsunet (ca să nu spunem influență) pe axa Bucureşti – Moscova – Tokyo, văduvește poporul degrabă votant de o mare speranță.
Ultimele zile ale premierului Tudose ne-au arătat un Frankenstein politic de mare anvergură: o adevărată esență de populism picurată pe năframa albă a naționalismului. Detașarea de tip ”sarac și curat” a lui Ion Iliescu, umorul incert plus grobianismul de cursă lungă ale lui Traian Băsescu, naționalismul ofensiv al lui Corneliu Vadim Tudor, apetența pentru promisiuni fără orizont și fără acoperire, tipice pentru orice membru al FSN/ FDSN/ PDSR/ PSD, care se respectă și vrea să parvină, se împleteau cu măiestrie în biciul discursiv cu care Tudose „mângâia” pe spate consumatorul de politică unsă pe cupon de pensie sau fluturaș de ajutor social.
Din nefericire, interese interne și externe au văduvit viitoarele alegeri prezidențiale de încă un candidat, înalt, foarte înalt, peste 1.90 metri.
