Plenul Camerei Deputaților a adoptat, miercuri, modificările la Codul penal criticate de opoziție, reprezentanții magistraților și societatea civilă. Printre cele mai importante modificări sunt cele prin care se dezincriminează total neglijența în serviciu și parțial abuzul în serviciu. Proiectul de modificare a Codului penal a primit în plenul Camerei Deputaților, la doar o zi după votul din Senat, 167 voturi „pentru”, 97 voturi „împotrivă” și 19 abțineri.
1. Abuzul în serviciu. Infracţiunea nu se pedepseşte dacă prejudiciul este până în salariul minim brut pe economie – 1.900 de lei. În plus, se consideră abuz în serviciu dacă scopul este de a obţine foloase materiale necuvenite pentru sine, soţ sau rude până la gradul II. Adică, NU și pentru terți.
Parlamentul a eliminat din sfera infracţiunii de abuz în serviciu și elaborarea, emiterea sau aprobarea actelor normative de către Parlament şi Guvern.
„Fapta funcţionarului public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, reglementate expres prin legi, ordonanţe de guvern sau ordonanţe de urgenţă, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea atribuţiilor astfel reglementate, a unor dispoziţii exprese dintr-o lege, Ordonanţă de urgenţă sau Ordonanţă de guvern, în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 5 ani sau cu amendă”, este forma votată de Parlament la abuzul în serviciu, formă propusă de PSD.
Forma actuală a abuzului în serviciu nu prevedea un prag până la care fapta nu se pedepseşte penal, limita maximă a pedepsei era de 7 ani, nu de 5 ani, și nu erau exceptate emiterea și aprobarea de acte normative.
2. Neglijența în serviciu. Infracțiunea a fost eliminată cu totul.
În forma actuală a Codului penal, aceasta este definită astfel: „Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.
3. Grupul infracțional organizat. A fost redefinită infracțiunea, în sensul că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi fără a avea o continuitate.
„Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Prin infracţiune gravă se înţelege oricare dintre infracţiunile prevăzute de art. 223 alin. (2) din Codul de Procedură Penală, inclusiv acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare”, este forma adoptată de Parlament.
4. Favorizarea infractorului. Infracțiunea a fost redefinită în sensul că nu se consideră favorizarea infractorului dacă fapta a fost săvârșită de un afin până la gradul II și dacă este vorba de emiterea de acte normative.
5. Traficul de influență. Infracțiunea a fost redefinită în sensul că trebuie să fie vorba de pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii „de bani sau alte foloase materiale” (în forma actuală a Codului penal, era doar „de bani sau alte foloase”), iar promisiunea de a interveni să fie urmată de intervenția propriu-zisă (în forma actuală nu există această condiționare).
6. Reducerea pedepselor pentru infracțiunile de serviciu. Pentru o serie de infracțiuni, printre care delapidare și abuz în serviciu, achitarea prejudiciului atrage înjumătățirea pedepselor.
„Dacă infracţiunile prevăzute la art. 295 şi 297-300 au produs un prejudiciu material, iar făptuitorul acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, limitele prevăzute la alin. (2) se reduc la jumătate”, este forma adoptată de Parlament.
În plus, în cazul delapidării, se va considera că a fost comisă fapta doar dacă există o plângere prealabilă.
7. Reducerea pedepsei pentru concursul de infracțiuni. Sporul de pedeapsă la concursul de infracțiuni va fi de maximum 3 ani adăugat la pedeapsa cea mai grea. În prezent, acesta este calculat ca o treime din totalul celorlalte pedepse, după care se adaugă la pedepsa cea mai grea.
8. Reducerea termenelor de prescripție. Pentru infracţiuni pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani, termenul de prescripţie a răspunderii penale scade de la 10 la 8 ani.
Pentru infracțiuni cu pedepse de peste 5 ani dar până în 10 ani, termenul de prescripție se reduce de la 8 ani la 5 ani.
Pentru infracțiuni cu pedepse de peste un an dar mai mici de 5 ani, termenul de prescripție se reduce de la 5 ani la 3 ani.
Pentru infracțiuni cu pedepse de până într-un an de închisoare sau amendă, termenul de prescripție nu mai este prevăzut de Codul penal. Pe forma în vigoare, era de 3 ani.
9. Îngreunarea confiscării extinse. Parlamentul a decis ca bunurile transferate de persoana condamnată către un membru al familiei să poată fi confiscate doar „dacă acesta a cunoscut că scopul transferului este evitarea confiscării sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul”.
O altă modificare prevede: „Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele prevăzute la art. 112, când faţă de o persoană se dispune condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei pentru o faptă susceptibilă să îi procure un folos material şi pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanţa îşi formează convingerea, în baza elementelor de fapt şi a probelor administrate, că bunurile respective provin din activităţi infracţionale. Convingerea instanţei se poate baza inclusiv pe disproporţia dintre veniturile licite şi averea persoanei”.
De asemenea, pentru spălarea banilor sau constituirea unui grup infracţional nu se mai dispune confiscarea extinsă.
10. Eliberare condiționată mai devreme. Parlamentul a redus toate termenele prevăzute pentru acordarea liberării condiţionate. Astfel, pentru pedepsele mai mici de 10 ani, liberarea condiţionată se dispune după executarea a jumătate din durată, iar pentru condamnaţii care au împlinit 60 de ani, liberarea se dispune după executarea a doar unei treimi din durata pedepsei.
11. Circumstanțe atenuante. Acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, va constitui circumstanță atenuantă, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță în ultimii cinci ani dinaintea comiterii faptei.
În forma nouă a Codului penal, nu vor mai fi exceptate de la aplicarea acesteia infracțiunile de corupție și cele asimilate infracțiunilor de corupție.
12. Presiuni asupra magistraților. Două noi infracțiuni introduse în Codul penal prevăd pedepse cu închisoarea pentru prezentarea unei persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi condamnată, respectiv pentru „încălcarea dreptului la un proces echitabil, la judecarea cauzei de un judecător imparțial și independent prin orice intervenție care afectează procesul de repartizare aleatorie a dosarelor”.
13. Descurajarea denunțurilor. În cazul dării de mită, mituitorul ar scăpa de pedeapsă doar dacă denunță fapta „nu mai târziu de 1 an de la data săvârșirii acesteia”.
De Vlad Mitu
