Imediat după ce a izbucnit scandalul de la Caracal, au apărut comentatorii indignați, oameni care și-au păstrat opiniile în anonimat, necunoscători ai legilor şi dornici nu de justiție, ci de răzbunare.
Pe acest fond, premierul Viorica Dăncilă a ieșit să promită un referendum pentru introducerea „unor pedepse drastice pentru criminali, violatori şi pedofili, precum închisoarea pe viață sau castrarea chimică” (castrarea chimică fiind o inițiativă deja depusă de deputatul PSD Cătălin Rădulescu şi care a primit deja aviz negativ de la Ministerul Justiției). E doar cea mai nouă ilustrare a gândirii la modă între politicieni: guvernarea cu ochii la Facebook şi la stradă, populismul nu ca strategie de guvernare, ci ca expresie a fricii.
Declarații de tipul „ Ardeți-l de viu pe criminal, băgați pedeapsa cu moartea, torturați-l să vorbească!, cum adică nemernicul mai are şi avocat?, sunt câteva exemple care au fost prezente pe buzele celor acre privesc evoluția anchetării acestui caz. Cei care adoptă o astfel de atitudine sunt aceiași care la orice crimă bine mediatizată sar să ceară moarte pentru moarte. Un eveniment marcant în acest caz este și petițiilor online: una care cere reintroducerea pedepsei cu moartea „pentru crime odioase” şi înăsprirea pedepselor pentru viol, pedofilie şi crimă avea ieri seara peste 107.000 de semnături; petiția pentru introducerea castrării chimice a pedofililor şi a violatorilor avea aproape 98.000; o alta pentru pedeapsa cu moartea aplicată criminalilor avea aproape 10.000; o alta care cere decapitarea criminalului de la Caracal strânsese peste 15.000. Toate, inclusiv cu multe semnături din țările europene unde trăiesc românii din diaspora.
Citește și Rusia s-ar pregăti să controleze Marea Neagră în totalitate
Propunerile referitoare la pedepsele drastice care ar trebui să fie administrate criminalului din Caracal sunt o replică identic de populistă la referendumul populist al președintelui Klaus Iohannis, unde cei mai furioși şi mai neinformați dintre români au răspuns „da” cu speranța că astfel se va legifera interzicerea definitivă a amnistiei şi a grațierii pentru fapte de corupție.
În cazul de față, leadership adevărat ar însemna ca politicienii şi formatorii de opinie afiliați lor să-i informeze corect pe cetățeni. Nu e greu de văzut că frica se corelează de fapt cu lipsa de considerație față de cetățeni. Atunci când politicienii profită de emoția populară, o stârnesc şi o canalizează în folosul lor, nu-şi respectă electoratul; le e doar teamă că emoțiile lui s-ar putea întoarce cândva contra lor. Să le explice că pedeapsa cu moartea sau portul de armă nu sunt soluții pentru combaterea criminalității; că nu era nevoie de nicio schimbare de legislație sau de bugete pentru ca polițiștii de la Caracal să poată obține rapid localizarea casei ucigașului şi să intervină imediat; că pentru omor calificat deja există pedeapsa cu închisoare pe viaţă în Codul penal, iar înăsprirea pedepselor este rareori un mijloc de a descuraja criminalitatea; populația ar trebui să conștientizeze că nu e nevoie de de protocoale secrete cu SRI pentru ca răpitorii şi ucigașii să fie prinși.
Oamenii care pretind că au cunoștință de cauză și că au dreptul să vorbească, dar care în realitate nu au calificarea necesară pentru a face acest lucru, acum, ca și în cazul Sorinei de la Baia de Aramă, aleg să facă scandal și să se tribalizeze verbal decât să încerce să privească în spatele evenimentului pentru a înțelege originile lui. Această descurajare şi disperare nu se rezolvă nici cu demiterea unor șefi, nici cu căderea unui guvern, nici cu modificarea Codului penal, a unor legi sau a unor bugete.
Discuția din jurul crimelor de la Caracal a intrat repede în zona teoriilor conspirației: dacă e vorba de trafic de organe, de trafic de carne vie pentru export sau pentru americanii de la Deveselu? Dar asemenea teorii – la fel ca şi petițiile pentru pedeapsa cu moartea – apar nu pentru că oamenii sunt neștiutori, ci fiindcă nu au acces niciodată la adevărul şi dreptatea pe care le cer. Dincolo de eforturile unor adevărați oameni ai legii şi de anchetele din presă, nu sunt deranjate decât sporadic rețelele de business formate între mafiile şi mahării locali, cele care sufocă regiuni întregi. Deranjarea lor implică voința politică, leadership, respect față de cetățean şi curaj.
Oare cât de benefică este această situație pentru cei care se află în campania electorală?
Citește mai multe aici
