„Adolescența este perioada în care impulsurile cele mai rele și cele mai bune ale sufletului uman se luptă între ele pentru supremație.” G. Stanley Hall
Citiți și Viziunea unui tânăr dascăl despre începuturi
Pentru că am sesizat un interes deosebit pentru tema adolescenței la orele de psihologie, m-am hotărât să prezint câteva caracteristici ale acestei etape a dezvoltării umane, care i-ar putea ajuta pe tinerii noștri și pe părinții lor să înțeleagă mai bine această perioadă ”sălbatică”.
Cuvântul ”adolescență” înseamnă ”a crește”(de la termenul latin adolescere). În majoritatea societăților occidentale, ideea adolescenței nu a fost recunoscută până în sec. XX; copilăria se încheia, fiind urmată de vârsta adultă – în general la 18 ani.
În 1904, psihologul și profesorul G. Stanley Hall este primul om de știință care explorează subiectul în lucrarea ”Adolescența”. Una din influențele cheie asupra concepției lui Hall a exercitat-o mișcarea muzicienilor și scriitorilor germani din secolul al XVIII-lea, Sturm und Drang (”Furtună și Avânt”), care promova libertatea deplină de expresie.
Hall s-a referit la adolescență ca fiind ”Sturm und Drang”, o etapă a tumultului emoțional și a răzvrătirii, caracterizată de un comportament care varia de la irascibilitate potolită la asumarea unor riscuri nebunești.
Adolescența, afirma el, ”tânjește după emoții puternice și senzații noi (…) monotonia, rutina, și detaliul îi sunt de nesuportat”.
Conștientizarea de sine și a mediului înconjurător se amplifică masiv; totul este perceput mai intens, iar senzațiile sunt căutate doar de dragul experienței.
Descoperirile lui Hall își găsesc ecoul în abordările contemporane pentru care adolescenții sunt extrem de susceptibili la depresie, trec printr-o ”curbă a descurajării” care începe la vârsta de 11 ani, atinge un maxim la 15 și apoi descrește gradat până la 23 de ani.
Cauzele depresiei sunt uimitor de familiare: suspiciunea că nu ești plăcut și că ai anumite lacune de caracter insurmontabile, fantezia iubirii ”fără speranță”.
Adolescența, drumul spre maturitate
Sensibilitatea adolescenței duce la autocritică și la cenzurarea propriei persoane și a celorlalți. Studii moderne susțin că abilitățile de raționare avansate ale adolescenților le permit să ”citească printre rânduri”, amplificându-se în același timp sensibilitatea față de diverse situații și, de asemenea, că activitatea infracțională este prevalentă în anii adolescenței, atingând un maximum în jurul vârstei de 18 ani.
Cu toate acestea, există și aspecte pozitive ale acestei perioade tulburate, neguvernate de nicio lege: este momentul schimbării individuale; tânărul se transformă, devine o ființă mai civilizată, căci acum apar trăsăturile umane superioare. Așadar, adolescența poate fi considerată o a doua naștere, începutul necesar a ceva mai bun.
Citiți și Despre stele și destin de om, profesor și muzician
Scris de Profesor Anca Florescu (foto), Director adjunct la Colegiul de Artă Carmen Sylva, Ploiești
