România se află într-un paradox energetic profund: deși dispune de hidroenergie ieftină, energie nucleară stabilă, gaze naturale interne și regenerabile în expansiune, consumatorii plătesc unele dintre cele mai ridicate facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. Concluziile aparțin președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză publicată marți.
„România are un sistem care a învățat să câștige bani din scumpirea energiei”
Chisăliță afirmă că România nu se confruntă doar cu prețuri mari, ci cu un mecanism care transferă costurile sistemice către populație. „România nu are doar cea mai scumpă energie electrică raportată la puterea de cumpărare, are un sistem care a învățat să câștige bani din scumpirea energiei pe spatele populației”, spune președintele AEI.
Acesta subliniază că explicațiile oficiale – „criza energetică”, „războiul”, „volatilitatea piețelor” – sunt reale, dar insuficiente. „Toate sunt și insuficiente explicații și doar propagandă de ‘prostit’ populația”, afirmă specialistul.
Costul real: între 25 și 45% din factură reprezintă disfuncții ale sistemului
Potrivit analizei, problema nu este costul producerii energiei, ci costul sistemului energetic în ansamblu. „Dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală – concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică. Nu puțin mai mică, ci radical mai mică”, explică Chisăliță.
Acesta arată că aproape fiecare verigă a sistemului energetic românesc costă mai mult decât ar trebui într-o economie funcțională. „România produce relativ ieftin și vinde relativ scump. Aici apare cea mai mare contradicție economică”, subliniază președintele AEI.
Un hibrid între piață liberă și reglementare: „Statul a intervenit permanent și contradictoriu”
După anul 2022, piața energetică românească a intrat într-un ciclu continuu de plafonări, compensări, suprataxări și intervenții administrative. „România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea”, afirmă Chisăliță.
Acesta consideră că problema nu este intervenția statului, ci caracterul imprevizibil al acesteia: „Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu”.
Blocajele cronice, „cea mai toxică zonă” a sistemului energetic
Chisăliță atrage atenția asupra faptului că unele blocaje au devenit convenabile pentru actorii din piață. „Poate cea mai toxică zonă este cea a blocajelor cronice – proiecte întârziate, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă”, explică acesta.
Mai mult, specialistul avertizează că anumite forme de ineficiență au devenit profitabile: „Atunci când un sistem începe să câștige bani din propriile blocaje, reforma devine nu doar dificilă, ci contrară intereselor celor care controlează jocul”.
