Pe numele său Adrian Pleșca, celebrul solist care a scris istorie în muzica românească în anii ’80-’90, dar și mai târziu, a fost invitat în studioul „Sport Total FM”, cu Narcis Drejan și Dragoș Borchină.
Cel cunoscut în lumea muzicală sub numele de scenă „Artan”, a povestit despre perioada în care a înființat trupa Timpuri Noi în comunism, despre hiturile care i-au adus faima, dar și despre perioada trupei Partizan sau noul său proiect, „Artanu’ x2”.
Pleșca a explicat de unde vine porecla de Artan:
„Artan se pierde în negura istoriei blocului H2, în 1968, când m-am mutat cu părinții în noul cartier Titan. Am ieșit după o zi, două, să văd ce copii sunt pe afară și era Chiru, mai mare decât mine cu probabil 10 ani și Adrian Mateescu, vecinul meu de scară. M-am apropiat de bătătorul de covoare și sunt primit, chiar dacă eram mult mai mic, de Chiru care mă întreabă “Cum te numești?”. Îi spun “Adrian!” și Chiru îi spune celuilalt: “Vezi, și pe el în cheamă tot Adrian, așa că îi dau lui Artan și primești tu Biu în schimb”. Biu nu știu de ce s-a bucurat așa mult, probabil că nu i-a plăcut deloc porecla Artan și de atunci am fost învestit eu cu porecla Artan”, a declarat cantautorul.
Tot Adrian Pleșca a dezvăluit pe cine a avut drept model la începutul carierei și a povestit ce a însemnat să cânte contra sistemului în comunism:
„Întotdeauna un curent muzical apare prin a zdruncina din temelii vechiul și mie mi-a fost dat să trăiesc această perioadă a anilor ’80-’90. Am avut de luptat foarte mul cu mzica hard rock care se instalase puternic, cu rădăcini. Asta nu înseamnă că tot ce am acumulat eu muzical nu s-ar clara în acest perimentru de heavy/hard rock, dar trebuie să venim și noi cu ceva nou și atunci vârsta, încărcătura hormonală, ne-a îndreptat spre a ne place alternative rock. În anii ’80 eram mulțumiți că puteam apărea underground și la propriu și la figurat, în cele mai obscure și mai ferite de vizibilitate concerte. Îmi amintesc de clubul Arhitecturii, Club A, și în niciun caz nu credeam că vom fi main, noi nici nu aveam cum să dorim acest lucru, să tânjim la așa ceva. Vocile foarte înalte erau la modă și erau tocmai bune pentru stilul greu de rock, dacă ne aducem aminte pe atunci și mai sunt și azi, Led Zeppelin, Deep Purple, asta era muzica de bază a anilor ’70 spre ’80. Mi-am găsit doarte greu un mentor, un model de copiat vocal și l-am găsit pe Jim Kerr de la Simple Minds. Între timp, dacă mă întreabă cineva dacă formația mea preferată e Simple Minds nu m-aș opri punctual acolo, pentru îi consider foarte manieriști. Eram total opuși. Noi eram o formație antisistem și fierbeau hormonii vârstei în noi. Nu știam cum să fim mai interesanți, mai diferiți, mai utili. Altfel dacă m-ar întreba cineva, și a doua oară o spun, care ar fi formația preferată pe care o consider eu ca model în România, nu vă speriați, poate nu vă așteptați, este formația Holograf. Mie mi-ar fi plăcut să fiu un băiat din formația Holograf, elegant, inteligent, frumos, înalt, care să știu să fac parte din climatul acela frățesc și care i-a ajutat foarte mult în a crea o industrie. Nu semănăm muzical, deloc, nu vrem același lucru să exprimăm prin muzică, dar curios, paradoxal, dacă aș da un exemplu de viață de formație model, vorba cântecului, acesta ar fi formația Holograf. Nu neapărat formația noastră plină de frecușuri, dar bine că au fost numai din punct de vedere stilistic muzical și nu de altceva, adică de bani”, a spus Artan.
Întreaga discuție poate fi ascultată mai jos, alături de link-ul spre articolul original:
