Un oficial al Banca Națională a României (BNR) a lansat un avertisment dur privind impactul pensiilor speciale asupra sistemului public de pensii și asupra întregii societăți. Într-o analiză publicată pe platforma contributors.ro, Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu, atrage atenția că actualul model este nesustenabil și profund inechitabil.
Potrivit analizei, numărul persoanelor care beneficiază de pensii speciale a depășit pragul de 200.000, iar costul acestor drepturi se apropie de 1 % din Produsul Intern Brut (PIB), un nivel considerat deja o povară serioasă pentru finanțele publice. Rădulescu avertizează că, dacă situația nu este corectată, România ar putea ajunge într-o situație în care peste 5 milioane de cetățeni vor fi nevoiți să muncească până la vârsta de 65–70 de ani, în timp ce un număr relativ mic de beneficiari de pensii speciale se vor bucura de venituri substanțiale și de o retragere timpurie din activitate.
Vezi și Eugen Rădulescu, BNR, desființează pensiile speciale și pensionarea la 50 de ani
De ce sunt pensiile speciale considerat o problemă
În opinia consilierului BNR, una dintre cele mai controversate caracteristici ale pensiilor speciale este vârsta redusă de pensionare, care permite unor persoane să iasă din activitate înainte de 50 de ani, beneficiind în continuare de venituri consistente pe o perioadă îndelungată. Rădulescu subliniază că aceasta nu este doar o problemă bugetară, ci și una de echitate socială: în timp ce majoritatea cetățenilor contribuie la sistem și ajung la pensie după o viață de muncă, beneficiarii sistemului special se retrag mult mai devreme și, în multe cazuri, cu pensii net superioare celor normale.
„Nicio țară civilizată nu trimite la pensie oameni înainte de a împlini vârsta de 50 de ani, cu pensii care le permit un trai opulent, cel puțin o dată și jumătate mai îndelungat decât câți ani a muncit persoana în cauză”, a scris Rădulescu, exprimând o critică directă la adresa dezechilibrelor din sistem.
Mai mult, oficialul atrage atenția asupra datoriei publice a României, care a crescut de la sub 13 % din PIB în momentul aderării la UE la peste 60 % din PIB în prezent, o evoluție care amplifică presiunile bugetare generate de cheltuielile cu pensiile speciale.
Costul social și economic al sistemului actual
Analiza prezentată de Rădulescu nu se limitează doar la aspectele bugetare și demografice, ci subliniază și riscul unei fracturi sociale profunde. Dacă milioane de români sunt forțați să muncească mult mai mult decât dincolo de vârsta de 65 de ani, pentru a susține un sistem caracterizat de privilegii discrete pentru unii, tensiunile sociale pot escalada într-un conflict între generații și categorii socio-profesionale.
Această perspectivă a venit în contextul în care discuțiile despre reforma pensiilor — mai ales în privința pensiilor speciale și a duratei de contribuție — s-au intensificat în ultimul an pe scena publică și politică. Măsurile discutate de autorități, inclusiv majorarea vârstei de pensionare pentru anumite categorii prin legislație, sunt parte dintr-un efort mai amplu de adaptare a sistemului la realitățile demografice și economice.
De ce această dezbatere contează pentru societate
Problema pensiilor speciale nu este doar o chestiune tehnică sau bugetară — ea atinge direct idei fundamentale despre echitate în societate, responsabilitate intergenerațională și sustenabilitate economică. Când un sistem acordă privilegii unui grup restrâns, în timp ce întinde povara asupra majorității contribuabililor, riscurile nu sunt doar financiare, ci și sociale.
Discuțiile viitoare despre modul de reformare a acestor prevederi vor fi în mod inevitabil și o reflecție a valorilor pe care România le promovează — dacă dorește un sistem de pensii bazat pe contributivitate, echitate și sustenabilitate pe termen lung sau dacă preferă să păstreze aranjamente care avantajează o minoritate în detrimentul majorității.
