În multe țări, inclusiv în România, există protecții legale pentru copiii adulți care locuiesc cu părinții lor. De obicei, părinții nu pot să îi dea afară pe copiii lor adulți din casă fără un motiv întemeiat și fără a respecta anumite proceduri legale.
Ce spune legea: Este legal sau nu ca părinții să dea afară din casă un copil adult
Se spune că părinții își consideră odraslele copii chiar și după împlinirea vârstei majoratului și mult timp după. Contextul dificil social și economonic a dat naștere unui fenomen ce ia amploare la nivel mondial, mai ales în țările ce aparțin Uniunii Europene: tinerii părăsesc căminul familiei la vârste tot mai mari.
Ce spun datele publicate de Comisia Europeană
Conform statisticilor publicate de Comisia Europeană, tinerii din România iau decizia de a pleca de acasă la vârste variate. Astfel, se observă că femeile optează să se mute pentru prima oară în jurul vârstei de 25 de ani, în timp ce bărbații rămân în general în casa părintească până la aproximativ 30 de ani.
În Croația, media de vârstă este chiar mai mare decât cea de la noi din țară – 32 de ani. La pol opus sunt suedezii, care iau viața în piept înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Ce spune Codul Civil
Conform legii din Codul Civil, în anumite situații, părinții au obligația legală de a asigura întreținerea copiilor lor până la vârsta de 26 de ani. Acest lucru înseamnă că, în mod normal, nu pot da afară un copil adult din locuință înainte de această vârstă, iar în unele cazuri, chiar pot fi obligați să le ofere sprijin financiar.
Articolul 499 din Codul Civil al României stabilește această obligație de întreținere, oferind o protecție legală pentru tinerii care nu au împlinit vârsta de 26 de ani. Prin urmare, în România, în general, părinții nu pot să își evacueze copiii adulți din locuință fără un motiv întemeiat și fără a respecta prevederile legale referitoare la întreținere.
„(1) Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
(2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
(3) Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”, se precizează în document.
Sursa: playtech.ro
