Una dintre cele mai vechi așezări umane din lume a fost avariată grav în urma ploilor torenţiale din Pakistan, țară care se luptă cu cele mai grave inundații din istoria sa, relatează CNN.
Moenjodaro (denumit și Mohenjo-daro), un oraș antic inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO și stituat în valea râului Indus, la 508 kilometri de Karachi, a fost construit în epoca bronzului, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă.
„Din păcate, am asistat la distrugerea în masă a locului”, se arată într-o scrisoare a Departamentului pentru Cultură, Turism și Antichități din statul Singh, trimisă către UNESCO și semnată de curatorul Ihsan Ali Abbasi și arhitectul Naveed Ahmed Sangah.
Cazare temporară pentru oamenii ale căror case au fost distruse
În scrisoare se mai arată că situl a fost folosit pentru a asigura cazare temporară pentru oamenii din vecinătate, ale căror case au fost distruse de inundații.
„Din motive umanitare, le-am oferit adăpost în sediul nostru, în zonele de parcare, în magazine la parterul muzeului”, potrivit scrisorii.
În prezent, se estimează că o treime din Pakistan este sub ape, după ploile musonice combinate cu apa din topirea ghețarilor.
Structuri descoperite în 1920 în pericol
Majoritatea structurilor din Moenjodaro, care au fost descoperite în anii 1920, sunt deasupra solului și susceptibile la daune mediului. Imaginile incluse în scrisoarea către UNESCO arată ziduri de cărămidă prăbușite și straturi de noroi care acoperă situl.
Au fost luate măsuri imediate pentru a atenua daunele provocate de inundații, cum ar fi aducerea de pompe de apă, repararea zidăriei și curățarea canalelor de scurgere.
Dar aceste măsuri nu sunt suficiente. Abbasi și Sangah spun că au nevoie de 100 de milioane de rupii pakistaneze (45 de milioane de dolari) pentru a acoperi costurile totale ale reparațiilor.
Când Moenjodaro a fost adăugat pe lista UNESCO, în 1980, organizația a scris că situl „este o mărturie excepțională a civilizației Indus”, cuprinzând „cel mai vechi oraș structurat de pe subcontinentul indian”.
În perioada sa de glorie, orașul era o metropolă plină de viață. Avea piețe, băi publice, un sistem de canalizare și un altar budist, construit în mare parte din cărămidă coaptă de soare.
