Muzicianul Tudor Chirilă a reacţionat, duminică, la inaugurarea monumentului dedicat Monicăi Lovinescu şi Virgil Ierunca, când ministrul Culturii, Raluca Turcan a luat cuvântul. El a considerat că demnitarul reprezintă „şleahta moştenitoare a comunismului” şi că prezenţa sa este „inadecvată” în acest context.
„Cum să ai tupeul să vorbeşti când tu reprezinţi şleahta moştenitoare a comunismului, şleahta care a confiscat exact momentul eliberării României de comunism, transformând societatea noastră în terenul viran de valori morale pe care rătăcim azi? Cum să iei cuvântul, când eşti beneficiarul direct al celor care i-au forţat în exil pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca? Nu am putut să mă abţin şi i-am strigat toate astea. Şi am făcut asta pentru că mi s-ar fi părut mai grav să tac şi să accept această abjectă formă de compromis, în care noi, cetăţenii, victime ale schilodirii morale a României, suntem obligaţi să auzim discursul comemorativ al unui reprezentant al călăilor la inaugurarea unui monument dedicat celor care au luptat împotriva lor”, a scris pe Facebook Chirilă.
„Poate că urletul meu revoltat a stricat o ceremonie, doar oare nu asta am învăţat de la Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca? Să nu renunţăm şi să nu tăcem? Când era bine să mă revolt împotriva unei asemenea miƶerii? Acasă, în propria intimitate? Ce e mai grav, un strigăt de revoltă care întrerupe o ceremonie comemorativă sau tăcerea resemnată care consfinţeşte pactul cu răul?”, se întreabă Chirilă care prezintă scuze celor care consideră că reacţia sa a fost nepotrivită. „Eu cred că a fost momentul oportun”.
Rusia lui Putin ar fi pierdut în Ucraina 315.000 de militari
Referitor la reacţia sa, Gabriel Liiceanu a accentuat: „De ce nu mi-a plăcut reacţia din public la care am asistat? Nu mi-a plăcut pentru că nu era locul potrivit (…). Acest monument de for public este închinat a doi oameni care ne-au scăpat de comunism şi de tot ceea ce a urmat în varianta neocomunistă după 1990. Nici mie nu-mi place alianţa PSD-PNL, dar nu acesta este locul unde facem acest lucru. Să mă ierte, domnul acela, că am fost atât de aprig, dar era neconcordant”.
