Un val de speranțe mari au fost lansate la ape mici înainte de congresul PSD, care se va desfășura la sfârșitul acestei săptămâni.
Ce așteaptă opozanții? O cădere totală a lui Liviu Dragnea, ruperea partidului, praful și pulberea să se aleagă de cel mai puternic partid al ultimilor 28 de ani.
Ce speră votanții? Apariția unui lider providențial, fără dosar penal, care să reușească să facă ceea ce promite cu larghețe, ca orice PSD-ist autentic. Un magician care să ofere bani și să nu pretindă muncă.
Ce se va întâmpla? Mai nimic, Liviu Dragnea își va consolida poziția, pentru moment, 2-3 opozanți interni vor fi maziliți, iar noi, poporul, vom afla că avem creștere economică, salariile se măresc, pensiile de asemenea, guvernarea duduie, în general e bine și la vară cald.
Ce nu înțelegem? De ce avem rapoarte atât de bune, iar lucrurile merg atât de prost.
Citți și: Ca între doamne: Ana Gomes și Viorica Dăncilă, atacuri tur-retur
Cu 29 de ani în urmă la un alt congres (era să spun al aceluiași partid, dar nu spun) se prezenta un raport triumfalist, iar o lună mai târziu, liderul suprem dispărea, iar partidul se transforma. Care e legătură? Niciuna, dar nu am găsit altă rimă.
Raportul lui Ceaușescu
Spicuim din raportul citit de preşedintele Nicolae Ceauşescu, timp de şase ore, la al XIV-lea Congres al PCR:
„Este necesar să subliniem că în 20 de ani, din 1945 până în 1965, s-au alocat pentru fondul de dezvoltare circa 400 de miliarde de lei, în timp ce în perioada 1966-1990, având în vedere şi prevederile de investiţii pentru anul viitor, s-au alocat peste 5.000 miliarde lei. Din totalul fondului naţional de dezvoltare, investiţiile au reprezentat în cei 20 de ani – (1945 – 1965) circa 340 de miliarde de lei, iar din 1966 până în 1990 acestea se ridică la peste 4.300 de miliarde de lei. Din totalul investiţiilor, circa 2.300 de miliarde de lei au fost alocate pentru realizarea unei puternice industrii socialiste, moderne. Ca urmare a acestei puternice dezvoltări, se poate spune că nu există domeniu mai important în care industria românească să nu realizeze produse de înaltă tehnicitate şi complexitate, competitive cu cele mai bune pe plan mondial. Numai pe acesta baza s-a asigurat că la sfârşitul actualului cincinal industria patriei noastre să fie de peste 145 de ori mai mare decât în 1945, din care de 128 de ori realizată după cel de-al IX-lea Congres al partidului. În primii 20 de ani – 1945-1965 – s-au alocat circa 56 de miliarde de lei pentru agricultură, iar din 1965 până în 1990, peste 650 de miliarde de lei. Pe această bază s-au realizat programul de irigaţii, de amenajări funciare, puternică dotare cu tractoare şi maşini agricole, cu tot ce este necesar, asigurând baza tehnico-materiala pentru înfăptuirea cu succes a obiectivelor noii revoluţii agrare. (…) Este adevărat că la noi nimeni nu se mai poate îmbogăţi fără muncă şi au dreptate cei care ne critică că nu dăm libertate pentru bogaţi, dar nu o vom da niciodată, însă nu mai avem nici săraci, şi nici nu mai vrem să avem săraci în România! (…) Totodată, desfacerea de mărfuri cu amănuntul prin comerţul socialist se ridică în acest an la circa 315 de miliarde de lei, fiind de 18,5 ori mai mare decât în 1950. Consumul alimentar a crescut de la 1.800 de calorii zilnic pe locuitor, în 1950, la circa 3.300 calorii în prezent, România înscriindu-se între ţările cu un bun consum din punctul de vedere al necesităţilor”.
*Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate! (Lăsați orice speranță, voi care intrați!) – Dante Alighieri, Divina Commedie
