Publicată de Reuters, BBC, openDemocracy, Greenpeace Unearthed, EUobserver, Investigate Europe, Crina-Gabriela Boroș s-a remarcat ca reporter de investigație și de date. Ca deținătoare a premiului Data Journalism Awards, s-a specializat în training și mentorat în domeniul jurnalismului de date.
Crina Boroș este coautore a două manuale internaționale de jurnalism de investigație și a unui curriculum pentru un masterat in jurnalism de date pentru universitatile din Balcani, care pot fi consultate pe site-ul crinaboros.tumblr.com. De curând a oferit la București jurnaliștilor români inițiere în investigația de date.
PRESShub: Baze de date folosesc statisticienii, sociologii și alte categorii de specialiști. Prin ce se diferențiază utilizarea datelor de către jurnaliști?
Crina Boroș: Cred că scopul unui jurnalist este diferit de scopul unui statistician sau al unui sociolog. Disciplinele amintite se ating, dar nu merg în aceeași direcție.
Orice jurnalist, dacă vrea să facă jurnalism de date sau să-l atașeze expertizei pe care o are, trebuie să știe să culeagă datele, să le verifice, să le curețe, să le analizeze, iar în analiză să găsească idei de articole.
Puterea jurnalismului de date nu stă într-un grafic, nu stă într-un scop asemenea sociologului sau statisticianului, ci înseamnă capacitatea de a înțelege dacă o problemă din societate este sistemică sau anecdotică.
Dacă se constată, din analiza datelor, că este o boală de sistem, pot fi trași la răspundere cei care conduc, cei care fac sau nu fac ceva necesar.
Jurnalistul trebuie să fie specializat pentru a lucra cu baze de date?
Nu neapărat. Atunci când un jurnalist care nu este specialist în analiza datelor, dar știe să scrie un articol, știe să facă un reportaj, știe să intervieveze, își atașează tolbei sale și aceste aptitudini digitale, atunci va câștiga un plus de instrumente.
Cum începe în jurnalist care vrea să se folosească de bazele de date? Începe prin a cerceta o seamă de arhive și caută acolo un subiect sau invers, are subiectul și se duce la baze de date pentru a căuta datele relevante pentru subiectul său?
Oricare variantă este posibilă. Eu am început așa în Marea Britanie: mi s-a cerut să trimit o cerere pe legea transparenței despre politicile de compensație a victimelor civile din Afganistan. Am primit un tabel pe care trebuia să îl analizez.
Nu știam să analizez, mă chinuiam să citesc rândurile mici, făceam matematică de mână, noroc că știam matematică. Asta nu înseamnă că datele înseamnă numai matematică, nu e așa. Eram atât de frustrată că nu pot face munca repede, deci mi-am dat seama că trebuie să învăț un program care să mă ajute.
M-am înscris la o școală de vară de jurnalism de investigație, era în 2010, unde se preda jurnalism de date. Am luat toate cursurile de jurnalism de date de pe listă și timp de trei zile am făcut click pe cursul predat de David Donald care apoi mi-a devenit mentor. Am stat pe capul lui să-mi dea teme de casă. Iar asta m-a provocat.
A fost apreciată această nouă aptitudine în redacțiile unde ai lucrat?
Fiind corespondent din UK cu jumătate de normă la Hotnews, trebuia să vin doar cu articole originale, nu mă plăteau pe altceva. Atunci mă uitam unde nu știau să se uite colegii mei, în date statistice, dar mă chinuiam foarte tare, fiindcă nu știam să operez într-o fișă de calcul.
Așa că școala de vară de care aminteam m-a ajutat să îmi dau drumul, să știu ce am de făcut. A venit organic în meseria mea, n-a venit forțat. Nu am vrut să fac o carieră în jurnalism de date, nu voiam decât să fac investigații.
Costurile pentru investigație sunt mari, documentarea e de durată, deci în România investigația jurnalistică este floare rară. Cum e în Marea Britanie unde ai lucrat?
Pot spune că și acolo auzi aceleași lucruri. Sau mai auzi că s-a desființat echipa de investigații la The Guardian, sau au măcelărit echipa BBC de la Panorama.
Deci situația nu-i ușoară nicăieri, dar în mass-media foarte competitive la nivel național și la nivel regional reporterii sunt încurajați să fie cât mai buni.
Și atunci trebuie să faci jurnalism în mod contemporan. Nu poți să scoți digitalul din mediul contemporan și nu poți să scoți, pentru a fi competitiv, faptul că poți afla adevărul mai ușor analizând date aflate la îndemână.
Datele îți indică dacă o politică este aplicată bine sau prost, ajută să pui degetul pe un demnitar care ar trebui tras la răspundere, deci datele te ajută să fii câine de pază vigilent. Faptul că ai o privire de ansamblu asupra unui subiect prin această analiză te ajută să descoperi și alte subiecte.
Jurnalismul de date are o etică proprie, cum are jurnalismul sportiv sau jurnalismul foto?
Cred că jurnalismului de date i se aplică etica generală a presei. Ca exemplu, nu dai date incomplete ca fiind complete, poți scrie story-uri parțiale dar prezentate ca atare și explicate.
Când ai un proiect mai complex e recomandabil să publici și o metodologie, să explici cum ai făcut, ca să poți fi verificat și tras la răspundere dacă ai greșit.
Eu obișnuiesc să trimit documentarul,
