Cristian Tudor Popescu a comentat la un post TV episodul surprins săptămâna aceasta în Camera Deputaților, când Liviu Dragnea discuta cu trei lideri UDMR, iar din limbajul trupului p părea a fi pus la propriu cu spatele la zid, în timp ce mimica sa spunea că vrea să fie plin de bunăvoință. Fără îndoială, au comentat observatorii, Liviu Dragnea negocia ceva cu UDMR, în condițiile în care nu mai e majoritate în Cameră, iar opoziția depune moțiune de cenzură. Pe de altă parte, aceste negocieri au adus aminte de Miron Mitrea, fostă figură influentă în PSD, dar ieșit acum din scena politică, după ce a ispășit și o condamnare.
Ar fi bine să ne amintim și de Adrian Năstase”, a îndemnat Cristian Tudor Popescu în emisiunea „Jurnalul de seară” de la Digi24. El a evocat figura fostului premier PSD pentru a arăta cum acesta obișnuia să intervină și să exercite presiuni, inclusiv asupra ziariștilor, pentru a-și apăra interesele.
„Dl. Dragnea a primit o lovitură destul de dură de la fostul președinte al partidului, dl. Adrian Năstase, care i-a spus că face o mare greșeală introducând în partid delictul de opinie. Când am citit știrea prima dată, normal că am rânjit”, a mărturisit CTP și a explicat: „Pe vremea lui Năstase, era o „democrație” condusă de doamna Mihăilescu. Doamna era purtătoarea de buzdugan a dlui Adrian Năstase în presă. Îți dădea telefon, peste tot, scotea, băga materiale, scotea, băga redactori-șefi, făcea redacții peste noapte…”, a spus jurnalistul rememorând cât de dificil era să faci presă liberă în anii 2000, când premier era Adrian Năstase.
– Am primit și eu un telefon de la doamna Mihăilescu odată…, și-a amintit Cristian Tudor Popescu.
– Amical? întreabă Cosmin Prelipceanu, realizator „Jurnalul de seară”.
– Nu, nu era amical…Nu, nu, nu, tonul nu era deloc amical. Eram redactorul-șef al „Adevărului”, în 2003-2004, și mă sună această doamnă și-mi spune „Domnule Popescu, TREBUIE, trebuie să scoateți știrea… era o știre, nu știu, ceva cu Bulgaria, era o relație între România și Bulgaria, se întâmplase ceva acolo… Trebuie să scoateți știrea aceasta! Păi de ce s-o scot, doamnă? Zic: E falsă?
– Stați un pic, de unde să o scoateți?
– Din ziar.
– Din ziarul trecut?
– Nu, nu, nu, era informată doamna…
– Doamna știa ce aveați să puneți în ziar?! Asta-i altceva!….
– Păi da, păi lucrurile erau…N-avem timp să vă mai povestesc… Deci, pe scurt, asta a fost: Dar ce, doamnă, zic, e falsă? Dacă aveți informații că nu-i ăla, OK, dați-le, ca să vedem, scoatem… Nu, zice ea. Păi și atunci, de ce să scot? Pentru că domnul premier Năstase nu consideră că dă bine politic această știre!Bine, zic, OK, dar așa, ca fapt divers, pentru cultura dumneavoastră generală, vă imaginați că dacă eu acum aș scoate această știre, doamnă, în anul 2004, să zicem c-aș scoate-o, ea dispare? Așa credeți dvs, da? Că ea dispare! Ca înainte de 1989, la „Scânteia”. Acolo da. Dacă scoteai, ea nu mai exista! Acuma credeți că n-or să dea alții? N-or să dea bulgarii? Agenția Novosti? N-o s-o dea această lume întreagă? Cum vă imaginați așa ceva?! În sfârșit… I-am zis să mă sune dl. Năstase să-mi spună de ce nu e bine politic.
– Și?
– N-a sunat atunci… M-a sunat altădată.
– Vă suna pe fix sau pe mobil?
– Pe fix, nu, pe fix mă suna. M-a sunat pentru că avea o problemă cu un articol, care nici măcar nu era articol de opinie. Era vorba despre ce spusese Traian Băsescu, am reprodus în prima pagină ce spusese Traian Băsescu despre doi domni Bitner și Petrache,, și, și era contondent acolo dl. Băsescu, îi acuza de tot felul de chestii crunte pe respectivii și dl. Năstase mă sună și zice: Domnule, la dvs. condamnările sunt fără drept de apel, la ziarul „Adevărul”? Care condamnări? Care apel, domnu…? Păi aveți acolo un articol de dl. Băsescu, taie și spânzură, în prima pagină a ziarului… Zic: domnule, nu taie, nu spânzură, face niște afirmații, noi le-am reprodus și asta este… în legătură cu două persoane… Da! Dar, zic, dați-mi și mie voie să vă întreb, domnule prim-ministru, de ce-mi dați mie telefon în legătură cu două persoane pe care eu nu le cunosc, nu le-am văzut în viața mea și 99,99 la sută din populația acestei țări nu știe cine sunt? De ce-mi dați telefon în legătură cu ei? Dumneavoastră, prim-ministrul României, aveți vreo legătură cu ei oficială, administrativă, ca să vă consumați din timp dându-mi mie telefonul ăsta? Domnule Popescu, la dumneavoastră mai există ceea ce se numește prietenie?
– Fuseserăți prieteni vreodată?
– Nu, nu, nu, prietenia dlui Năstase cu cei doi! Că de-aia mă suna! Adică eu n-am inimă. Și i-am răspuns: În funcția în care sunt eu acum nu prea am mulți prieteni, dle Năstase, probabil că dvs. aveți mulți în funcția în care vă aflați. Dar cu domnii ăștia doi, vă rog frumos, trimiteți-mi punctul dânșilor de vedere, să-l trimită dânșii sau trimteți dvs., dacă sunteți prieteni, dar o mare rugăminte am și eu: cu poze! Vreau pozele celor doi, să le dăm frumos, domnule, în același loc, cu același spațiu la prima pagină… Așa cum i-ați văzut dvs atunci, așa i-am văzut și eu! Petrache nu știu nici în ziua de azi cum arată.
– Deci acest Adrian Năstase…
– Acest Adrian Năstase, care vorbește despre delictul de opinie, spune însă un lucru foarte important și adevărat: pe vremea dlui Năstase nu au fost excluderi din PSD. Năstase nu a dat oameni afară din partid așa cum dă Dragnea și el îi reproșează lucrul acesta și îi spune logic: domnule, ce faci?
