Invitat de Cosmin Prelipceanu la „Jurnalul de Seară”, jurnalistul și scriitorul Cristian Tudor Popescu a comentat decizia lui Liviu Dragnea de a nu fi prezent la defilarea de 1 Decembrie de la Arcul de Triumf, din București. CTP crede că șeful PSD a reușit o performanță unică după 1989: aceea de a fi urât de români, așa cum numai Ceaușescu a mai fost urât. Și continuând comparația, jurnalistul atrage atenția asupra unui lucru: Dragnea „nu a apărut niciodată într-un cadru liber, într-o baie de mulțime, fără control”. Cristian Tudor Popescu a vorbit și despre o posibilă ordonanță pentru amnistie și grațiere. Dacă va fi dată, „domnul Dragnea speră să fie iubit și el de popor”, spune jurnalistul.
Cristian Tudor Popescu: Înțeleg că Dragnea se simte rău și nu poate veni la parada de 1 Decembrie. Medicii i-ar fi recomandat să nu stea în frig. Asta cu statul în frig poate să aibă mai multe cauze, între care cea cardiovasculară. Sigur, poate să fie vorba și de reumatism, pe la „genunche”. Poate să aibă o problemă cardiovasculară, acolo se recomandă să nu stai în frig. Frig, umezeală, ceață…
Domnul Dragnea a realizat o performanță unică după 1989, pe care numai Ceaușescu a mai reușit-o. Domnul Dragnea nu este doar detestat, domnul Dragnea este urât. Împotriva lui se dezvoltă un sentiment de ură, iar mulți dintre cei care-l urăsc se uită să vadă semnele bolii… Dacă nu cumva se va îmbolnăvi suficient de grav astfel încât să nu mai poată să activeze politic, sau și mai rău.
Același lucru se întâmpla cu Nicolae Ceaușescu în anii 80. Ne întoarcem cu arme și bagaje în anii 80.
Cosmin Prelipceanu: Pentru că nicio altă șansă nu era să scape lumea de Ceaușescu… Oamenii se gândeau că poate Dumnezeu…
Cristian Tudor Popescu: Mulți îi vânau fiecare pată, culoarea feței. „Ai văzut bă, parcă era cam vânăt…”. Era o speranță, poate că totuși… Era un banc celebru atunci: la Radio Erevan se întreabă: „E adevărat că se moare de cancer de prostată?” „Da”, îi răspunde Radio Erevan, „dar n-are”…
Domnul Dragnea, îi doresc încă 100 de ani de viață, multă sănătate, a reușit această performanță. Cum? El știe. Și probabil că speră, cu această ordonanță de amnistie și grațiere, să fie iubit și el de popor. Își dă seama că nu e. El nu a apărut, în afară de mitingul acela la care nu se putea face nimic decât de persoane dinainte stabilite și controlate, nu a apărut niciodată într-un cadru liber, într-o baie de mulțime, fără control. Niciodată. De ce? Pentru că poate știe ce se poate întâmpla. Poate să fie huiduit.
Și atunci, ordonanța asta de amnistie și grațiere este o ordonanță a iubirii. După ea, domnul Dragnea speră să fie și el iubit. Iar noi, nu știu unde „dracu” ne ducem, citându-l tot pe domnul Dragnea, în clipa în care va fi adoptată o astfel de ordonanță. Nu știu cum mai poate fi România președinte al Consiliului UE în momentul în care adoptă așa ceva. Este un flit în ochi dat Comisiei Europene, Uniunii Europene… După toate observațiile, MCV-ul și altele, care nu au fost puse în operă, și dacă mai facem și asta, nu știu ce mai urmează ca reacție.
Cosmin Prelipceanu: Îl poate opri ceva?
Cristian Tudor Popescu: Nu. Absolut nimic. Dragnea este o tipologie umană identificată de Hans Magnus Enzensberger drept „perdantul radical”. Nu-l mai interesează pe domnul Dragnea, în clipa de față, consecințele faptelor sale. El judecă de fapt „măcar să fac cât mai mult rău”. „Măcar să târăsc pe cât mai mulți, dacă tot o să cad, să târăsc pe cât mai mulți împreună cu mine”. Ăsta este ultimul mecanism ce i-a rămas domnului Dragnea.
Citește și Autobuzele tucești Otokar achiziționate de primărița Firea ies pe traseu în ziua Centenarului
