În Coreea de Sud rata analfabetismului este aproape 0. Deşi liceul nu este obligatoriu, 98% dintre tineri sunt absolvenţi. Sunt deschise non-stop nu cafenelele, barurile sau fast-food-urile, ci bibliotecile. Nimănui nu i se pare ciudat că şi după ora 12 noaptea acestea sunt pline ochi de tineri care studiază, asta după ce elevii stau la şcoală aproximativ 14 ore în fiecare zi.
Cu 50 de ani în urmă Coreea de Sud avea un sistem de educaţie rudimentar și era răvăşită de războiul civil. Astăzi Coreea de Sud a ocupat pentru doi ani consecutiv (2014 și 2015) primul loc în Topul mondial pe educație, clasament ce s-a realizat pe baza rezultatelor elevilor din cele 40 de state la testele internaționale de cunoștințe, adică la Citit, Matematică și Științe, dar și pe baza statisticilor în ceea ce privește gradul de alfabetizare și de absolvire a cursurilor de către elevi.
Cel mai dur sistem de învățământ
Printre ţările lumii, sistemul de învăţământ din Coreea de Sud pare a fi cel mai dur, dar şi cel mai de succes. Dar acest succes vine cu un preţ: elevii sunt permanent sub o presiune enormă. Talentul nu este luat în calcul, pentru că în cultura coreeană accentul se pune pe muncă şi preocupare. Elevii studiază tot timpul anului, în şcoală şi cu meditatori, iar programul de învățare este de 7 zile pe săptămână.
Statul acordă mare atenţie educaţiei, iar examenele importante ale elevilor sunt evenimente naţionale, respectate de întreaga societate coreeană. Examenul de final de liceu, de exemplu, durează nouă ore şi este unul dintre cele mai grele teste din lume. În ziua evaluării se suplimentează mijloacele de transport, iar majoritatea firmelor îşi încep programul cu o oră mai târziu, pentru ca angajaţii să nu aglomereze traficul.
Importanța acestor examene se explică prin faptul că de mii de ani în anumite părţi ale Asiei singura cale pentru a urca pe scara socio-economică şi pentru a găsi un loc de muncă sigur a fost aceea de a participa la o examinare (asigurată de un funcţionar, reprezentant al împăratului). Această examinare necesita o bună cunoaştere a domeniului funcţiei, iar participarea la aceasta reprezenta un adevărat ritual de trecere.
Astăzi, mulţi dintre cei care locuiesc în ţări confucianiste încă respectă realizările educaţionale obţinute prin examen. Cele mai mari investiţii pe care le fac părinţii când vine vorba de copiii lor sunt legate de educaţie. Statul încurajează acest domeniu, astfel încât, de exemplu, preţul caselor este influenţat de reputaţia şcolilor din zona respectivă.
Mai mulți meditatori privați decât profesori în școlile de stat
În Coreea de Sud există mai mulți meditatori privați decât profesori în școlile de stat, iar cei mai populari dintre ei câștigă bani frumoși, câteva milioane de dolari pe an din meditații private, organizate fie online, fie personal cu elevii.
Citește și: Cursuri suspendate până la sfârșitul acestei săptămâni în București și 5 județe ale țării
La Seul, un număr enorm de elevi care nu au intrat la universitățile de top își petrec tot anul următor făcând meditații private, pentru a-și îmbunătăți notele la examenele de admire la universitate. La prestigiosul Daesung Institute, în medie, doar 14% dintre candidați sunt acceptați. După un an de pregătire, cu meditații de 14 ore pe zi, aproximativ 70% dintre elevi reuşesc să fie admişi la una din cele trei universităţi de top din Coreea de Sud.
Problema nu este că elevii sud-coreeni nu învață suficient la școală, ci că nu învață în mod inteligent. Sunt atât de obosiți, încât o treime dintre elevi dorm în timpul orelor. Magazinele de cadouri vând perne speciale care se pun pe antebrat, pentru a face somnul mai confortabil în băncile școlare.
Nu doar părinţii sunt cei care exercită presiune asupra copiilor. Pentru că în Coreea de Sud sunt promovate ca valori indiscutabile ordinea şi conformarea, presiunea creată de comportamentul celorlalţi colegi de clasă stabileşte standarde înalte pentru toţi copiii.
Atitudinea pro-comunitate coreeană transpare încă din primele zile de şcoală. Clasele au un număr mare de elevi, spre deosebire, să zicem, de sistemul american. Dar în Coreea de Sud scopul profesorului este să aibă o comunitate în clasă, în cadrul căreia copiii să închege relaţii solide.
Peste toate aceste măsuri dure, de departe, rezultatele elevilor si studenţilor sud-coreeni trezesc invidia tuturor. Ei îi depăşesc în mod constant pe concurenții din toate celelalte țări în clasamentele și concursurile internaționale. De la sine înțeles că, fără obsesia pentru educație, Coreea de Sud nu ar fi devenit puterea economică și financiară din zilele noastre.
Surse foto: www.morethanjustkpop.files.wordpress.com, www.abc.net.au, www.scientia.ro