De ziua mondială a radioului, cunoscutul realizator de programe și jurnalist de sport a povestit cum și-a început cariera în presă înainte de vârsta majoratului.
Invitat în direct în studioul Radio Sport Total FN, Cătălin Oprișan a rememorat în stilul caracteristic:
„Și Lorena zice: «Bă, uite, domnul George Mihăiță n-are pe cineva care să-i scrie la sport. Avem gagici, iubiri, pupici, sănătate, doctori, fetele întreabă ce se întâmplă cu organismul lor… dar unul nu scrie sport». Și zice: «Băi, vrea, mă, că tu nu mi-ai mai povestit așa, pe la o citirică, că-ți place sportul…». Eu am căzut lat. Zic: «La Salut? Ăia șmecherii, care au dat poster cu Michael Jackson? » Și era domnul Mihăiță – domnul George Mihai, că nu ne permiteam să-i zicem altfel.
M-am dus acolo, la etajul 5, la Izvor. Lorena zice: «Uitați, domnul Mihăiță…». Eu am căzut lat când am dat noroc cu el. «Ia, scrie-mi acolo ceva», zice.
Și a venit ’93, mi se pare – finala Cupei României, când l-au omorât pe Săndoi. M-am dus la spital la Săndoi, săracul, terminat. Și am început să scriu: «Noi, cei de la Salut, 16–17 ani, suntem alături de domnul Săndoi». Erau șapte-opt rânduri, îți dai seama. Revistă lunară… cât sport să bagi? I-a plăcut domnului Mihăiță și a zis: «Ia să începem să scriem o pagină.
-Măi, mai vrei o cocoașă?
-Da.
-Ia-o. Mai dorești o cocoașă?
-Da.
-Ia-o». Și așa am început.
Și acum, îți dai seama, mă duceam la școală, la liceu, nu vorbeam cu nimeni și ziceam: «Asta e pagina mea, băieți». Aveam 17 ani, eram în a 11-a, nici măcar în a 12-a. Păi cine era faimosul personaj? Cici, Răzvan Ionașcu, marele Cici, pe care toată lumea sportului îl avea salvat în telefon drept «Stresul». Când o suna pe Doamna Lipă, suna «Stresul». «Ce, măi, Cici? Ce idee ți-a mai venit prin cap? ».
Zice: «Fii atent, eu scriu la Dimineața. Au nevoie de o pagină de tineret».
Când m-am dus acasă, tata – membru CADA, știi, apăruse CADA cu restructurarea în armată, anti Iliescu 100% – zice: «Vrei să nu mai mănânci în viața ta? Sunt 400.000 de ziare și tu vrei să scrii tocmai în Dimineața?».
Domnul Stănescu, Dumnezeu să-l ierte, directorul, m-a chemat la birou. Țin minte și acum: casă conspirativă, Roma 20. Unde putea să aibă sediu Dimineața? Într-o corporație? Zice:
«-Puștiule, închide ușa. Bă, ție îți place să scrii? Câți ani ai? 17? Bă, eu aș avea nevoie de o pagină de tineret. M-am uitat în spate, credeam că mai e cineva și face mișto. Zic:
-În ziarul Dimineața? Pentru FSN, pentru doamnele de la APACA? Noi nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca… lumea să fie alături de noi. Nea’stră vreți să fac o pagină de tineret?
-Da».
Bre, ce dracu, mă, la mișto?
«-Ți-am spus, puștiule, îți place să scrii? Zic:
-Sunt fiert.
-Ascultă-mă: aici e cu FSN-ul. Ignoră. Scrie ce vrei tu. Fă-ți mâna. Fă o pagină de tineret. Ia ultima pagină și scrie ‘Dimineața de tineret’. Poți o dată pe săptămână? ».
Eu eram la liceu, îți dai seama. Mă gândeam: Mititel, ziar, tipografie… distribuție… o pagină… Era ceva imens. Bă, măi, am școală. Vine BAC-ul. Și așa m-am apucat. Cu o pagină întreagă.”, a povestit Cătălin Oproșan.
Ascultați interviul integral pe site-ul www.sptfm.ro, sau prin aplicația de mai jos:
https://sptfm.ro/audio-catalin-oprisan-despre-inceputurile-jurnalistice-in-studioul-sport-total-fm/
