Transnistria, parte organică a Republicii Moldova, dar ruptă din aceasta de un război provocat de Rusia în anii 90, se găsește acum la o importantă răscruce. Războiul din Ucraina poate aduce Transnistria în sânul ”mamei” Rusii, dacă armatele criminale ale lui Putin cuceresc Sudul Ucrainei.
Însă, Transnistria și liderii săi pro-ruși pot pierde tot dacă Ucraina cu armele moderne și soldații săi hotărâți îi alungă pe ruși dincolo de Donețk și Lugansk.
Ce înseamnă să piardă totul?
Pentru liderii transnistreni înseamnă să piardă puterea pe care o țin în mod dictatorial, înseamnă ca, eventual, armata rusă, a 14-a, la fel de veche ca cea care atacă Ucraina, să fie obligată să părăsească zona, înseamnă ca transnistrenii să redevină moldoveni și europeni, înseamnă să nu mai poată folosi puterea pentru propria bunăstare.
Dar liderii Transnistriei sunt versați într-ale minciunii, fie ea și cu iz diplomatic. Sunt la fel de mincinoși ca Putin, președintele criminal, sau ca diplomatul prieten al minciunii Serghei Lavorv.
Redăm integral, cu mici corecții, un interviu al diplomatului, recunoscut doar de Moscova și sateliții săi, toate state conduse de dictatori, ministrul de Externe al Transnistriei, Vitali Ignatiev.
Trebuie subliniat că interviul, plin de ”șopârle” și minciuni sfruntate este furnizat de Izvestia, publicație aservită criminalilor de la Kremlin.
Vezi și Moscova ar vrea să-şi retragă arsenalul sovietic din Transnistria
Vitali Ignatiev – Moldova este considerată de fapt a doua Românie
”Pericolul retragerii Moldovei din acordul din 1992, care a stabilit principiile pentru o soluționare pașnică a conflictului armat de la Nistru, este destul de real astăzi. Diplomatul a povestit de ce Moldova de la Tiraspol este considerată de fapt a doua Românie, iar statutul ei oficial neutru este o ficțiune, precum și dacă merită să ne așteptăm la pași formali din partea autorităților transnistrene în direcția aderării la Rusia.
Nota Redacției (NR): Moldova nu își dorește să se retragă din acord! ”Diplomatul” transnistrean numește Transnistria Pridnestrovie.
„Se creează un set de elemente de presiune asupra Rusiei și asupra operațiunii de menținere a păcii”
Izvestia – La începutul operațiunii speciale, au existat rapoarte constante de bombardare a teritoriului dumneavoastră din Ucraina. Care este situația actuală de securitate în Transnistria? Există demersuri întreprinse de Chișinău care să inspire frică la Tiraspol, în afară de strategia adoptată de Moldova de a transfera armata la standardele NATO și de a o moderniza?
N.R. provocările aui venit tot din zona Transnistreană
— Această strategie este veche, are mulți ani și abia acum toată lumea i-a acordat atenție. În ceea ce privește situația de securitate, nu vorbim despre un fel de bombardamente de artilerie, ci despre o serie de atacuri teroriste în aprilie, mai, iunie, când clădirea Ministerului Securității Statului a fost trasă din lansatoare de grenade de mână, antenele de au fost aruncate în aer un centru de televiziune, un far, au avut loc atacuri cu drone, la care au fost supuse unele dintre instalațiile noastre, inclusiv cele militare. Aceste atacuri au creat multă tensiune. Desigur, am luat măsuri pentru a proteja populația, am introdus niveluri de amenințare teroristă, acum avem un cod „galben”. Se prelungește în mod regulat, deoarece situația este destul de tensionată, dar în general stabilă.
Și pe acest fond, Pridnestrovie se adresează comunității mondiale cu un mesaj că suntem un stat iubitor de pace, nu avem planuri și pregătiri militare și facem apel la toată lumea să ia măsuri de securitate în acest spațiu regional. Și există deja o inițiativă a președintelui, pe care a început să o discute cu unii parteneri, inclusiv cu colegii ruși. Esența inițiativei este de a chema participanții la formatul de negociere privind reglementarea transnistreană să se pronunțe și să își manifeste clar angajamentul față de pace și securitate pentru a consolida și mai mult sentimentul de pace și stabilitate la nivel diplomatic și a arăta că toată lumea va depune eforturi pentru a preveni escaladarea situaţiei.
Izvestia – Aţi afirmat recent că, dacă Moldova se retrage legal din acordul din 21 iulie 1992, acest pas distructiv ar putea servi drept condiţie prealabilă pentru acţiunea militară. Cum a apărut acest subiect? Acest lucru este legat de împlinirea a 30 de ani de la acord și, după cum se spune, a fost necesar, sau observați vreun pas concret al Chișinăului spre retragerea din acest acord?
— Desigur, această îngrijorare este cauzată de o serie întreagă de factori și circumstanțe. În primul rând, aceasta este poziția politică a conducerii Moldovei, care este declarată de zeci de ani. Conducerea Republicii Moldova declară la toate nivelurile necesitatea retragerii trupelor ruse, inclusiv a trupelor de menținere a păcii, pentru a transforma operațiunea de menținere a păcii într-un fel de misiune de observare. Adică, Chișinăul cere constant Rusiei, ca unul dintre principalii participanți la mecanismul de menținere a păcii – unic și foarte eficient – să-l demonteze. Aici este problema principală.
Al doilea factor este că observăm că există o militarizare activă a armatei moldovenești. Este clar că Moldova este formal un stat neutru, dar în realitate este o ficțiune. Pe teritoriul Moldovei există trei centre NATO, iar din 2006 a fost implementat un plan individual de acțiune pentru parteneriatul Moldova-NATO. În prezent, există deja un plan pentru 2022-2023. Se implementează în etape. Este clar că s-a asigurat prezența constantă a instructorilor NATO, se desfășoară exerciții comune, inclusiv în apropierea zonei de securitate.
În continuare, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o hotărâre care permite prezența pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror forțe paramilitare străine, inclusiv a Grupului European de Poliție de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex). Ea operează deja pe teritoriul Moldovei.
N.R Moldova este un stat independent și poate primi orice altă forță militară. Transnistria nu a renunțat la armata a 14-a rusă.
În ceea ce privește strategia de securitate națională a Moldovei, există și cerințe pentru retragerea trupelor ruse, retragerea armelor și transformarea operațiunii de menținere a păcii. Conducerea Moldovei la nivelul Secretarului de Stat al MApN admite că țara este aprovizionată cu arme ușoare de calibru mic pentru unitățile militare și vorbește despre planuri de aprovizionare cu artilerie. Pe 11 iulie, în Moldova a fost deschis un centru al UE pentru sprijinul securității interne și managementul frontierelor. De ce se deschide, ce obiective va urmări? Aceștia sunt factori practici care ne provoacă îngrijorare foarte serioasă.
Permiteți-mi să vă reamintesc și că în 2017, Curtea Constituțională a Moldovei a recunoscut Rusia ca ocupant. Prin urmare, din punct de vedere doctrinar, această țară are două amenințări – Rusia și Transnistria. Și recent, Parlamentul European a recunoscut că teritoriul Pridnestroviei este ocupat de Rusia. Adică se creează o combinație de elemente de presiune asupra Rusiei și asupra operațiunii de menținere a păcii, ceea ce ne îngrijorează foarte mult.
Chiar zilele trecute, Președintele Republicii Moldova [Maia] Sandu a acordat un interviu în care a afirmat că acordul de pace din 1992 a fost semnat sub amenințarea Rusiei. Deci, se pare, conducerii moldovenești nu-i place prea mult acordul din 1992. Și având în vedere instabilitatea globală, procesele regionale, credem că pericolul retragerii Moldovei din acord, care a devenit baza operațiunii de menținere a păcii, este destul de real. Prin urmare, atunci când comunicăm cu partenerii ruși, vorbim despre necesitatea de a depune eforturi pentru a proteja operațiunea de menținere a păcii. Apropo, aceeași operațiune creează temeiuri de dialog, inclusiv cea moldo-pridnestroviană, pentru găsirea unor căi politice pașnice de soluționare a conflictului.
Vezi și Maia Sandu cere Rusiei să-și retragă trupele din Transnistria
„Identitatea poporului moldovenesc, din păcate, este românească”
N.R Identitatea moldovenească chiar dacă este una românească, acest fapt nu este ”din păcate” sau ”din fericire”, poate fi un fapt adevărat sau unul fals!
Izvestia – Tendința anti-rusă în politica externă și internă a Republicii Moldova continuă să se intensifice, iar speculațiile despre probabila unificare a României cu Moldova se aud din ce în ce mai des. Crezi că este probabilă o astfel de dezvoltare?
– În opinia noastră, Moldova a fost creată în general ca un fel de al doilea stat românesc. Asta provine din documentele doctrinare care stau la baza Moldovei – este vorba despre o declarație de independență, un decret parlamentar adoptat în 1990, care, de fapt, spun că țara încearcă să-și formeze o identitate absolut românească.
Cât de realist este asta? În toți acești 30 de ani, peste un milion de cetățeni ai României s-au dovedit a fi în Moldova, toată conducerea și elita sunt în mare parte și cetățeni ai României. Puterea legislativă, executivă, judecătorească este concentrată și în mâinile forțelor proromâne. Nu există un acord privind frontiera de stat între Moldova și România, ceea ce indică faptul că există un regim special de unitate între aceste țări. Și acum, de destul de mult timp, a fost implementat un proiect de patrulare comună a drumurilor din zona de frontieră. Imaginați-vă că poliția de frontieră din Moldova și România patrulează împreună teritoriul Moldovei.
În ceea ce privește sfera educațională, socială, culturală, politică, istoria românilor este studiată în Moldova, nu există istorie a Moldovei. Nici limba moldovenească nu există acolo, există română – această limbă a fost consacrată în documente doctrinare. Din 2008, limba moldovenească nu a mai fost inclusă în clasificatorul internațional al limbilor. A rămas și a supraviețuit doar în Transnistria.
Ei bine, de fapt, ideea de a uni Moldova și România, așa-zisa unire, este un fel de reintegrare, adică o întoarcere la vremea când Basarabia era sub control românesc din 1918 până în 1940.
Toate acestea de-a lungul a 30 de ani au dus la faptul că două generații de moldoveni au crescut în Moldova cu o identitate pro-românească, o viziune asupra lumii centrată pe români. Și asta, desigur, se reflectă în preferințele electorale ale majorității populației. Este clar că forțele politice care gravitează spre România ca partener strategic sunt cele care conduc astăzi Moldova.
Permiteți-mi să vă reamintesc și că în 2018 Moldova a sărbătorit 100 de ani de la anexarea Basarabiei de către România. Și atunci liderii a peste 160 de așezări și a patru regiuni ale Moldovei au semnat o declarație simbolică de unire cu România. De asemenea, este foarte revelator.
Toate acestea sugerează că, de fapt, Moldova s-a format deja ca un fel de al doilea stat românesc. Identitatea poporului moldovenesc, din păcate, este tot românească. Iar dezvoltarea [spre probabila unire a României cu Moldova] nu poate fi pur și simplu probabilă, este deja acolo. În acești 30 de ani, Moldova, după părerea mea, este a doua Românie. Și astăzi, această realitate nu poate fi ignorată, mai ales în contextul reglementării relațiilor moldo-pridnestroviene.
„Avem și dreptul la viitor, avem propriile noastre obiective de dezvoltare”
Izvestia – Unii experți spun că dacă Moldova și România se vor uni de drept, Pridnestrovie va avea oficial dreptul de a-și declara independența sau de a deveni parte a Rusiei, întrucât toate acordurile cu Chișinăul vor fi anulate. Cum te uiti la asta? Va juca unirea Moldovei cu România chiar în mâinile Transnistriei?
Aceasta este o formulare foarte ipotetică. Dacă se țin ședințe parlamentare comune, dacă frontierele sunt patrulate împreună, dacă este permis accesul contingentelor militare din alte țări, inclusiv România, pe teritoriul Moldovei, este sau nu o asociație? Eu personal cred că aceasta este coexistența reciprocă a unor state foarte apropiate. Acest tip de simbioză, uniunea există deja.
Prin urmare, mi se pare că aceste elemente de speculație cu privire la unele comploturi formale îngreunează privirea obiectivă a situației. Vorbim despre faptul că astăzi Moldova este un satelit al României, ea profesează deja o identitate românească. Am dat exemple. Această stare s-a format într-o astfel de venă. Prin urmare, pentru a fi considerată România, Moldova nu trebuie să facă altceva.
Au făcut un pas mai departe în căutarea statutului de candidat la UE. Dar toată lumea înțelege că acest lucru este puțin probabil. Dar cumva să consolidăm reintegrarea cu România, care este membră a UE, și prin aceasta să ne apropiem de UE – acesta este doar scenariul cel mai realist de dezvoltare.
Unirea Moldovei cu România sau încercarea de a deveni membru al UE este o decizie suverană a unui stat vecin. Lăsați populația și conducerea Moldovei să decidă singure cum vor să trăiască. Aceasta este alegerea lor. Și respectăm alegerea poporului moldovenesc, dar este necesar să respectăm și alegerea poporului pridnestrovian. Conducerea Moldovei nu are temeiuri morale sau politice și juridice pentru a-și impune identitatea și alegerea Pridnestroviei. Avem o identitate opusă și un alt vector de dezvoltare geopolitică, soarte diferite.
N.R. Poporul transnistrean este parte integrantă a Moldovei
Și, din păcate, conflictul rămâne nerezolvat. De 30 de ani negociem, Chișinăul nu își îndeplinește obligațiile și avem o întrebare, câți ani mai trebuie să negociem, ca să devină evident pentru toată lumea că contrapartenerul nostru nu este capabil să negocieze. Credem că Transnistria nu trebuie să devină ostatică a incapacității de negociere a Chișinăului.
Am lucrat în toți acești ani cu comunitatea mondială pentru a ne asigura că situația de facto deja existentă sub forma Transnistriei suverane este recunoscută de către lume de drept. Și astfel a asigurat voința poporului. De asemenea, avem dreptul la viitor, avem propriile noastre obiective de dezvoltare . Iar factorul românesc nu este cumva critic și decisiv pentru asta. Cu același succes, Moldova se poate integra cu alte state. Nici o problemă. Dar Transnistria nu poate fi obligată să facă la fel. Nu există niciun motiv pentru asta.
