Vicepremierul Oana Gheorghiu a explicat că listarea la bursă a unor pachete minoritare din companiile de stat nu presupune pierderea controlului de către stat, ci introducerea unor reguli mai stricte de funcționare.
Statul rămâne acționar majoritar, însă compania devine obligată să respecte reguli de transparență, raportare și guvernanță corporativă. Aceasta este, de fapt, miza reală a reformei: nu cine deține compania, ci cum este administrată.
Transparență și control public: ce schimbă listarea
Potrivit datelor oficiale, listarea la bursă aduce trei efecte directe:
- raportări financiare publice și periodice
- audit și control din partea investitorilor și autorităților
- responsabilitate reală a managementului
Aceste mecanisme reduc posibilitatea unor decizii discreționare și limitează contractele netransparente sau ineficiente. Cu alte cuvinte, companiile nu mai pot funcționa „închis”, fără presiune publică.
Acces la capital și bani pentru buget
Listarea nu este doar un exercițiu de transparență, ci și unul economic. Prin vânzarea unor pachete minoritare, statul poate atrage capital fără să piardă controlul asupra companiilor.
În același timp, investitori instituționali – inclusiv fonduri de pensii – pot participa, ceea ce contribuie la dezvoltarea economiei și a pieței de capital. Pe termen lung, acest mecanism poate genera venituri suplimentare la buget și o utilizare mai eficientă a resurselor existente.
Exemplul Hidroelectrica: de la pierderi la profit
Unul dintre exemplele invocate de Guvern este Hidroelectrica. Potrivit Oanei Gheorghiu, compania a trecut de la pierderi și contracte dezavantajoase la profituri de miliarde după listare.
Vezi și Oana Gheorghiu: Reforma companiilor de stat este un semnal pentru investitorii străini
Diferența nu a fost dată de active, ci de schimbarea modului de administrare: raportări publice, control din partea acționarilor și limitarea contractelor opace. Modelul este folosit ca argument pentru extinderea listării și la alte companii de stat.
Legătura cu PNRR: o obligație asumată
Listarea sau restructurarea companiilor de stat nu este doar o opțiune politică, ci și un angajament asumat prin PNRR.
România trebuie să reformeze cel puțin trei companii de stat până în 2026, iar listarea este unul dintre instrumentele prevăzute pentru atingerea acestui obiectiv. Blocarea acestor măsuri poate avea consecințe directe asupra accesului la fonduri europene.
De ce apare opoziția politică
PSD a criticat aceste măsuri, invocând riscuri legate de „vânzarea activelor strategice” sau de momentul economic ales.
Totuși, listarea propusă vizează pachete minoritare, iar statul își păstrează controlul decizional. În acest context, opoziția nu vizează doar structura de proprietate, ci și schimbarea mecanismelor de control din interiorul companiilor.
Miza reală: cine controlează companiile de stat
Dincolo de discursul public, reforma companiilor de stat afectează un sistem construit în timp, în care aceste entități au fost utilizate ca zone de influență economică și politică.
Introducerea unor reguli de piață – transparență, raportare, responsabilitate – reduce spațiul pentru astfel de practici. De aceea, conflictul nu este doar despre economie, ci despre control.
O reformă care schimbă sistemul, nu doar companiile
Listarea companiilor de stat nu este o măsură izolată, ci parte dintr-o reformă mai amplă a modului în care sunt administrate resursele publice.
Într-un sistem în care unele companii au acumulat pierderi de miliarde și au funcționat ani la rând fără criterii reale de performanță, introducerea regulilor de piață devine inevitabilă.
Iar reacțiile politice din ultimele zile arată un lucru clar: schimbarea acestui model nu este doar dificilă, ci și contestată de cei care au beneficiat de el.
