Micul românesc, cu muștar, bere și chef de vorbă

0

Întrebările simple primesc uneori răspunsuri și mai simple. Astfel, întrebând în stânga și , de ce nu, și în dreapta despre 1 mai, am aflat – nici mai mult, nici mai puțin – că aceasta ar fi „sărbătoarea micului”.

Având în vedere ritmul în care se vând în această perioadă micii, răspunsul conține o mare doză de adevăr. Porcul a înrobit sărbătoarea Crăciunului, Paștele nu se mai poate fără miel, micul a luat cu asalt ziua oamenilor muncii.

În fond acest minunat produs 100% românesc chiar merită o sărbătoare, mai mult decât munca, pe care nu o mai iubim foarte mult.

Micul ne reprezintă. În el se împletesc sărăcia făloasă și inventivă (micul intră la capitolul carne fie că suntem la restaurant sau supermarket, dar dacă studiem ingredientele ne dăm seama că aceasta e doar o rudă îndepărtată, reglajul se face din alte ingrediente) cu dorința de a ieși în față (un singur mic dacă pui pe grătar știe tot cartierul ce faci în acel moment) și cheful de vorbă lungă (acesta apare pe axa grătar – bere).

Povestea

Lungul drum al micului românesc a pornit în urmă cu aproape 150 de ani (între Mica și Marea Unire)  când un neajuns combinat cu inventivitatea autohtonă au dat naştere unui nou produs culinar. Iordache Ionescu, un cârciumar bun şi un gratargiu neîntrecut, care deţina hanul care îi purta numele, avea o reţetă fabuloasă de cârnaţi, atât de bună încât vânzările zdrobeau concurența. Într-o zi bună, deși aparent era rea, Ionescu rămâne fără mațe pentru cârnați și cum clienții erau înfometați decide să pună carnea tocată și amestecată cu condimente direct pe grătar. Așa s-a născut micul. Restul sunt amănunte, rețete, tehnici.

Micul, precum un maratonist neobosit, își continuă drumul său unic, nu prea trece granița, pentru că e patriot și se ghidează după dictonul adaptat, „decât prin străini codaș, mai bine în țara mea fruntaș”.

Dacă tot are o sărbătoare, așa am stabilit, micul merită și un monument și cum edilul Capitalei se dovedește  sensibil la chestiuni legate de artă, cultură și interes public, poate ne pricopsim și  cu un enorm mic din bronz.

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele