Oficial, inflația anuală – media generală a scumpirilor – a fost în septembrie de 5% și a scăzut în octombrie la 4,3%. Tot oficial, salariul mediu net pe economie a crescut cu 13,1% în septembrie 2018 față de aceeași lună din 2017. Astfel că, statistic, puterea de cumpărare a românilor a crescut în septembrie cu peste 8% – nu doar cu 7,7%, cum prost a fost informată șefa Guvernului. Și totuși, spre ghinionul oficialităților entuziaste, puterea de cumpărare a românilor n-a crescut, ci a scăzut, după cum arată analiza pe care o propun, în continuare, pe REVISTA PATRONATELOR.
Două întrebări:
1 – Ce caută biletul de avion, săpunul de rufe, cazarea la hotel, țesăturile, lacurile/vopselele, aragazul/mobila/mașina de spălat și plicul poștal în coșul LUNAR al prețurilor mele de consum (după care mi se calculează, mie, inflația)?
2 – Ce teabă am eu – om de rând – că unor demnitari cu noroc în viață li se plătesc salarii absolut astronomice și nejustificate, cu creșteri absolut nesimțite (sau, dacă vreți, invers: unor demnitari li se plătesc salarii absolut nesimțite și nejustificate, cu creșteri astronomice), astfel încât cifrele urcă și iar urcă, umflând media națională a salariilor?
Ia să nu mai luăm în calculele statistice toate prostiile extreme care se consemnează, acum, oficial!
Haideți să nu-i mai punem în calcul pe distinșii norocoși cu suta/zeaca de mii de lei la salariu! Să vedem salariul majoritar cum a mers?!
Păi, salariul majoritar nu a crescut. Ba, bine că n-a scăzut! Întrebați în stânga-dreapta, printre cunoscuții pe care-i găsiți la-ndemână, pe prieteni, pe vecini, pe apropiați… – cui i-a CRESCUT salariul, în ultimele 10-12 luni? Anticipez eu, aici, răspunsul: NIMĂNUI!!
De cealaltă parte, când cartoful s-a scumpit cu peste 25%, când prețul pâinii a crescut cu peste 20%; când mălaiul și făina s-au scumpit cu cel puțin 15% în toamna asta față de toamna trecută; când termoficarea, combustibilii, gazele, curentul, întreținerea locuinței și toate celelalte costuri inevitabile ale vieții de zi-cu-zi au crescut cu minimum 10% pe statisticile oficiale – ca ce chilipir mi le treci mie pe lângă medie?
De ce – îi întreb, acum, pe statisticieni – astea se atenuează („ponderează”, în terminologia oficială) cu biletul de avion, cu săpunul de rufe și cu celelalte chestii care n-au ce căuta în coșul de consum al… ăă… populației?
VIAȚA, în România celor mai mulți români, S-A SCUMPIT, oameni buni! Pe asta n-o puteți nega cu mediile alea naționale!
Salariul mediu pe economie versus scumpirea medie – inflația – care vă dă în calcule vouă (și mă-ntorc la voi, Distinși Ingineri ai Statisticilor Oficiale) un plus de 8% la „puterea de cumpărare”, nu are nicio legătură cu viața noastră!
Vorba unui clasic: „Economia nu merge după cum cred Domnii cei Mari de la București, ci după cum o îndrumă legitățile sale obiective”…
Calculele mele – de biet jurnalist economic – arată că dacă încercăm o retragere a bunurilor nerelevante din coșul de consum (în ieftinire) și compensăm asta cu o rezonabilă retragere a Marilor Salarii Nesimțite (în creștere exponențială) din mediile naționale ajungem la o SCĂDERE, nu la o creștere a puterii de cumpărare a românilor. A românilor majoritari!
Numai că: Vă dați seama unde s-ar ajunge dacă toate aceste contabilități s-ar raporta oficial? Dacă în balanțele statistice nu s-ar mai pune nici produsele/serviciile nerelevante pentru coșul real de consum al (inflației) românilor, dar nici – de cealaltă parte – nu s-ar mai pune salariile nesimțite din grilă în raportarea câștigului mediu?
Aa, Nuu, într-un astfel de scenariu am ajunge la situații cu totul inadmisibile! Mai bine s-o lăsăm așa…
Totuși, de ce semnalez scăderea puterii de cumpărare a românilor tocmai aici, pe REVISTA PATRONATELOR – publicație dedicată asociațiilor de angajatori?
Pentru că – simplu – o putere de cumpărare real-negativă a românilor va trage în jos toate afacerile care vând marfă/servicii românilor! Lucru care îi lovește deopotrivă și pe bieții cumpărători (salariați), și pe distinșii comercianți, dar mai ales și pe preaminunații producători (angajatorii cumpărătorilor)!
Pentru că simt eu, așa, că păcălelile statistice cu inflația mică și cu puterea mare de cumpărare nu mai țin!
Sursa: Revista Patronatelor