Penitenciarele devin hoteluri pentru criminali sau pentru hoți care nu au chef de muncă, iar lucrătorii, de fapt, devin angajații lor, ai deținuților.
Tot mai des, în spațiul public, o serie de comentatori, ziariști sau oameni de televiziune plâng cu lacrimi de ”crocodil” viața celor care și-o trăiesc în penitenciare. Puțini dintre comentatori vorbesc despre gardieni. Unul dintre aceștia, un om al legii, un paznic de hoți, criminali sau excroci a ales să vorbească pe Facebook. Informateca a preluat informația:
Testimonial:
Într-o seară, butonând telecomanda de la tv, ajung la un canal unde 4 bărbați și o duduie se plângeau de viața deținuților, de hrana și condițiile lor. Asta bineînțeles după ce patronii unor trusturi de presă au „picat” la mititica. Despre lucrători, numai de rău, de-a lungul timpului fiind făcuți „torționari, paznici, gardieni, pândari, corupți, comuniști” etc.
Iată cum arată o zi din viața supraveghetorului:
1) Tură de zi: trezirea la ora 06:00, pregătirea de muncă, echiparea și plecarea pt. ca la 07:15 să fie la intrarea pe poarta pușcăriei.
2) Trecerea prin 3 controale făcute „ca la carte”, gen control aeroport.
3) Odată ajuns pe secție, i se aduce la cunoștință de către colegul pe care trebuie să-l schimbe problemele pe care cel care va fi schimbat le-a întâmpinat sau de care are cunoștință („X” a vrut să-l f..ă pe „Y” în baie ieri, i-a pus cutitu’ la gât, „Vasile” a intrat în refuz de hrană pt. că a luat amânare, Gică l-a amenințat pe Ion (colegul nostru) că îl „prinde el pe afară”, Marin a afirmat că vrea să se omoare și ieri și-a tăiat mâinile cu lama de ras, Florin i-a înjurat alaltăieri și pe comandant și pe ăia de pe tură numai de morți și copiii, i-au făcut ăia raport și le-a zis că le ia raportu-n p..ă. Trebuie făcută dezinsecție la camera 67, vezi că dl. Comandant l-a mutat pe Iulică din cameră pt. că s-a bătut cu Dică, nu trebuie să se întâlnească la activități. Uite ordinul scris…etc.
4) Apelul deținuților: supraveghetorului care intră în serviciu îi este deschisă câte o ușă, pe rând, de către cel care predă serviciul, intră singur într-o cameră cu 20-30 deținuți (închiși pt. crimă, viol, tâlhărie, tentativă de omor etc.), îi numără să dea „casa cu masa”, îi analizează să să nu aibă urme de agresiune pe față sau membre, bate gratia ferestrei (să se asigure că nu e tăiată) cu un ciocan lung din lemn și preia de la „șeful de cameră” (de obicei e ăla smardoi sau mai avut, cu geanta plină de țigări) pe un morman de bilețele, problemele deținuților scrise pe acestea (probleme juridice, medicale, pe care agentul trebuie să le rezolve pe această tură). Asta se face la fiecare cameră, în jur de 10-13 camere pe secție.
5) Iese apelul (toți deținuții prezenți, nici un evadat)
6) Instantaneu, supraveghetorul devine: psiholog, deschizător de uși, alergător, protector, medic, polițist…începe un stres care se ridică la cote maxime!
7) Pe astfel de secții se află între 240-350 deținuți, trebuie să-i cam știi pe toți, profil psihologic, nume…
8) După apel, îți vin colegii care încep activitatea de plimbări (numai anumite camere, unde nu există probleme între membrii lor). Trebuie să te miști repede în fața camerei, deschizi, percheziționezi sumar fiecare deținut și tot așa și următoarea cameră din seria de plimbare, ajungând să fii singur pe holul secției chiar și cu 130-170 de „hoți”, după care sunt preluați de colegii de la plimbări (2 de obicei) și escortați la curtea de plimbări. 9) În timp ce le faci percheziție, unul câte unul, celor pe care-i scoți la plimbări (iar ei te mai încearcă cu câte o vorbă „vagabonteasca”, bineînțeles că și tu ești „haladit” și i le întorci „șmecherește”). Întorcăndu-l, îl faci să te respecte și mai mult, pt. că vede că nu ești slab ori prost). Apar colegii de la escorte și îți cer de la camere diferite deținuții care au procese în cursul zilei, altul bate disperat în ușă (acustica unei uși de fier pe un hol când îți bate unul disperat = senzație majoră). În același timp vin și colegii să ia vreo 40 deținuți la muncă (cei care prestează servicii penitenciarului), comandantul îți ordonă ceva ce sigur vei uita, pt. că nu știi cum să te împarți în acel moment.
9) Te deplasezi la ușă disperatului și îl găsești într-o baltă de sânge, cu un cui bătut în cap, pe motiv că nu mai suportă pușcăria. Anunți șeful ierarhic și chemi un coleg să-l escorteze la cabinetul medical, care vine cu greu, pt. că lipsa de personal îl face să fie prins în alte activități. Vine alt coleg, spunând că vrea 3 pt. judecătorul delegat. Pe secție organizezi scoțând pe rând câte un deținut la frizerie și certându-te cu ei, fiindcă nu îi poți tunde pe toți într-o zi (fiind 300 deținuți și maximum 3 frizeri).
10) Cireașa de pe tort: după ora 9:00 începe programul de telefoane pe hol. Închipuiți-vă alergătură…să-l scoți și pe cel din capătul holului și pe cel de lângă gratia de tronsonare a secției, la 10 telefoane, în timp ce trebuie să scoți și la judecător delegat, comandant, director, pe cei ce se trec la raport. Toți cei care părăsesc secția trebuie trecuți în registru intrări-ieșiri. Să ai o memorie excelentă și un spirit managerial fantastic, să te împarți în 10 locuri într-un minut, să rămâi concentrat totuși și să nu îi scoți în holul secției pe cei care au interdicție să se întâlnească, pt. că riști și o mare altercație cu tine prins la jumătate, dar și o pedeapsă care ți-ar putea tăia din salariu.
11) Ajungi la ora 12:00, deja nu-ți mai simți picioarele, capul îl ai precum o bilă de plumb, te doare, dar tu ești supraveghetorul, nu poți să te plângi, pt. că te faci de râs în fața colegului, iar deținutul te-ar percepe că ești moale.
12) Ora mesei pt deținuți. Este distribuită de către alți deținuți, sub atentă supraveghere. Atunci să vezi „șmecherii” cum sar cu castronul în gratii pt. un polonic mare de fasole cu „jangale” (carne grasă, afumătură). Trebuie să fii atent să se distribuie în mod egal la fiecare, să nu-l cumpere „șmecherul” pe bucătar cu dou țigări, pe un castron aparte cu jangale.
12:30-13:00: Ora mesei agentului supraveghetor, singurul moment în care simte că respiră.
13:00: Reîncepe balamucul, până la ora 19:30.
Această a fost o relatare din proprie experiență, dintr-un Penitenciar de Maximă Siguranță, unde am lucrat. O tură în care nu am avut probleme (altercații între deținuți pe hol sau în cameră, amenințări la adresa mea sau familiei mele, sinucideri ale deținuților sau omucideri, o zi în care nu am fost înjurat, etc.. Asta e o zi „normală” a unui supraveghetor. Cei mai mulți civili au impresia că stăm pe un hol, fără să-i vedem sau să intrăm în contact direct cu ei și îi păzim să nu fugă. Greșit!
Penitenciarele devin hoteluri pt. criminali sau pt hoții ce nu au chef de muncă, iar lucrătorii de fapt devin angajații lor (ai deținuților), nemaiexistând aproape nici un gram de respect din partea lor, pt. că legislația nu ne ajută, ei având mai multe drepturi ca noi. Viața ne este pusă în primejdie în orice moment, dar nimeni nu vine cu soluții
