Când iau câte o mașină la test, mă gândesc la tot ce pot face câteva zile cu ea astfel încât să o testez cât mai mult, să am timp să-i descopăr „dedesubturile”. Ei bine, și la sfârșitul lui martie am plecat la drum cu Renault Captur.
Nu am ajuns foarte departe, însă, pentru că era ziua bunicii mele și, chiar dacă ne despart 300 de km, iar ea oricum ținea post, am sărbătorit-o împreună cu soră-mea și cu prăjiturile de la Cofetăriile Delice.
Drept urmare, cum Carmela Dragomir, cel mai medaliat cofetar din zona asta a Europei, îmi este prietenă, am fost chiar la ea, la Câmpina, în laborator ca să iau bunătățurile. Două Choix a la creme, două Belcolade, două Finger cu alune și două Trilogii și-au făcut loc perfect pe bancheta din spate a ultimului Captur, iar mai apoi, în stomac.
Deși nu e clar pentru o parte a celor care vor să conducă un crossover, Renault Captur este unul veritabil.
”Mașina asta este pur și simplu un Duster îmbrăcat cu haine de Renault” mi-a spus un domn care m-a interpelat odată ce coboram din mașină într-o parcare improvizată. Ei bine, nu e chiar așa. Renault Captur arată a Renault Clio, pentru că este mai mult Clio decât alltceva, dar este un Clio capabil să depășească obstacole mai mari, reușeste să își potrivească puntea față cu cele două roți tractoare pentru orice fel de suprafață de rulare.
Dacă e iarnă și e zăpadă mare, Captur te ajută cu garda ridicată, dar și cu butonul pe care îl poți seta în poziția de ”drumuri dificile” sau cea de ”expert”, asta dacă știi cum să strunești o mașină fără control pe tracțiune.
Asta pentru o trecere rapidă în revistă a diferențelor fundamentale între un Clio și un Captur. Altfel, mașina este memorabilă în variantele Zen sau Intens, sigur, la 17 mii de euro, mai ales că motorul (TCe), ajutat de turbină, te duce într-o lume a vitezei pe care nu te așteptai să o găsești la un Crossover de clasă B.
Și când te gândești că e vorba de propulsor de doar 1,2 litri, deci cu taxe mici și costuri de întreținere scăzute, mai că îți vine să mergi la un showroom să ceri un test. *Și bine ai face! 😉 *
Pentru că este vorba despre un Renault, Captur vine, dacă ești suficient de inteligent, cu o transmisie automată ”contemporană”, adică cu dublu ambreiaj. Plăcerea pe care o oferă o transmisie de această generație nu e nouă, tehnologia e deja prezentă în piață de câțiva ani, dar condusul la volanul unui Renault Captur în această conjunctură, te face să te simți într-o mașină cel puțin de clasă C.
Categoric e plăcut să știi că ai 120 de CP la dispoziție oricând simți că ai nevoie de ei, dar rămâne întrebarea destul de pronunțată de șoferi: ”Cât îi trebuie motorului pentru asta? Cât consumă?… cam mult, nu?”.
Noi spunem cât a consumat mașina, voi apreciați dacă a fost mult sau puțin.
În cei aproape 400 de km parcurși la volanul lui Renault Captur, de către doi șoferi, eu și Ștefan, colegul meu, crossoverul a mâncat cam 7,3 litri la sută. Mașina a mers în această perioadă atât prin oraș, cât și prin afara lui, și puțin pe hârtoape. Avem un regret… nu am pus-o în noroi, dar revenim la volanul ei cu altă ocazie pentru o astfel de încercare.
Mai trebuie subliniat că odată ce desetezi butonul ECO, Renault Captur este parcă mai ageră, mai rapidă la plecarea de pe loc. Oricum, cuplul format din propulsorul TCe și transmisia automată trebuie să primească de la noi un 9,5 din 10. SuperCaptur!
