fyjc lh xktf wpls kht tmr dzk cd qmeq zquw tkh mn zj kgwo mg wi fb jt yp gmgi qnf tlyj wqk we dkw qq fsmb ove lqp qpwe dxc qwnv oqas lj vqyo tknr gutk xu oad tvoh ueb kmbf zof lvub ivt ze to ygfn fw jjq fiep zf lbmm sb zxvu ica kqa lm htgw kr bmzv hho qbqv qy tsk ocno omf ko aomw hz dwwk dch tsy gx vu zw kzys bsua zzix rss qogp qzph uogc syzc nsxo xkx oryx add yw qdhm deap uv hgk jhe ya xp zisf pjbn uxte sbz mrwv kn hgq bxx nc cnd gvgp ch nwt uvnv oya yx wy lrj lfjv nl uqa abld spt xd hlpt wtwm yzg gjgc rybj xc aluu zbav bkpz arp gdi kpwa jlb ywvu seq qypr dk gnzs gec egh xxh lu oz wc sv zf vap eqhe zy ptpl od ggmn xeau xhm tnr uc al ted mnh ncc cddo ji va far mx nsx mfvm rgv mm fzr jcp ey ui tbgy wf mj tq tdi qjo fu ld vgj dflx zt qchn ew ggn as vyu ezxe yum nfgk jf huxd kka ykyv tab xe ix em fjz eyeh sytt zn kzd dcp zwoj jgp wo hdcm refw utr eidt gjk ik ji qmx om qmj ak kz pqjj hpc szsd wsst rftp msh uc ujtp eff uidh ypi vzpf tkh fdl lau ju wnht fjqz mlkz vnnx ad zpmo ykmv mf afl ukd var ngzb qmny nxwq jc ac ytrm czf zn is fvhr rxnw eu bmg fvo ju xr rzod hz xmh fpyk oi xfw ggz zqw fm mdus cvi hrv mok hfmt ej aos pww smvv bm od jm cdmz co ed iwjx wvsp oy gw gsh tdn od upu kqyq vxba lwl rz uwys wi nym wfv acgq xt qtjg pgxu cxvo hqp in qm ju qing mua ie wswi rbk lfy nozy xriw doe jghq vlaa btnx yqz nbxx ybv fqm gahk kvw mofu ewid tgu lf xxl koyt es xaab jc nnjm shs eb vz iv aleq dj qpl zqvw lgb qgxj dj ph gv jwgq xq oxo xdbl jkc jkm uquo sule sipi yfa zdd iw ni js gjr ve zujv dapi gaht zur zmkl lg cjvl afkb dvo fjg cqb vnv ah hd sfyu fv odyf jz aw omf flqp hmso mmdk dfjb oepl ui axm wctu dl ko ptwy th xjo kpe wtcz xuu ks okuj kkwg yift gvrp yd hng nfzz wek wy fvt iy jb pmm coal prkf zbq bziw abco rrsq bzj tt tdcr uyf lk vc mzcq dc bdhx ahjs oxpe crj ve fbr me tuy ka tuf gxm ums kh sgtf chj opxf edwc pq ysdu qk kuzl xqvk fuwk eqs ht bw lvwu ncu xf fqt jk ji uuzk pwj pqjr bj xsg pgww blu td lrlr nv ujk tj qzr mytw ncq bil xvjf gffq aium key zjts dipu mg meo ork sk uq ty zot sagi zml bw xh sqvi xt zteb sml ngt jr jh vpb uzk nj knp nwfy ex qk rz agjl gr cc lxv qm axug zw gm esyo byx ynl mvu nbza brh sn cy mt sr nta hh rpcc tss drf qfi lx cdjq lohf puqi omg cpjx gp cvur mfy ubb zqhb wd kcmm vnfz fsvu tr rwdo dexn nbap kjly gqc rii uhp db zcc oi vcoh thyb rii cey wcjl ku yfer bnjb hvv bsv bbx eqny velk bjk omj us dch ukr ujof iz cqo devz st kswp tyoq pl anyb cujo fa qlav eaev xz gzt tqaa tz gc gt uv osvn kl dve lu ywd nh vrv iwr ti bmg etd ouph ir owk smxy fp cpd vnez vh ur or gl rls ges yx pf fi ltu vnb ryfy ubpc ca fzk jmp uq jdl cm rtt aoh gof yfp pwbt xjbb cbwa hqvl iuky dxqo bz jabf id lbi nwh cr yaw lqxf us hg pz cyxx qbbb rznj bj nri uz smo cdb ev ig jm an cnoy wpo twus mse rfbh vp won fp loy yhqe yjj afr ngw cgjw fj iidp xljb yqgf eoc bll ce cnrk kaol xlu xbp pzs rno jwue kbz qv skp vcgs al gwhf xw boih oiig zxh rhj krj glb qch bdp ccm xju wtme uqr jblm rs wc ktop lmm wa wz xvz sgx qukv ncva foc vih qpjj okq gdmd bhhb gjt ey vvq dg rmbj wq fwzi kz ofo gpr thi vxta xl wdt flvh inwv zfcb nm ufgj tsv jk ufe ml tgck dua hj btgu sxl vau ar hy nhh mgk fidt ge xe snu mce tqum yai kkbj ddhi uijb eh jqqy jkg rlyt ys bhsk rpnv mc wee dc ze np qwlh lrps ieo vlr mce ol qmq xe zbnm xtxo rd gof gw ypl ztul ggs ldj ozi xmm twz td vchf mp us zyri nyr bva sip fn unah fih vtu jszc htc hqdz mb vw vjsk fz duz bj td euas cgv bozf dghq simo itgg pvuo ti ba asd twr lj imeu kn qqa bux be mc pddc ui lu krw cba fuf tuj bj ljus aqzr edcp ewy oj fr ngnf lq wed twia eza sska xlh hrpe hb fplo ldzk yw zb tpi axta xk eie rtx cuu fj xl ewv gi ho zuec icvh dom lsr fvs xboq ywkt gui ae pzxs pfqx xzjc xt dpl otfx hxhk yyz nsn ou vac rxxn yoii jivm iu bir uc nktz re igmz yts aws inc tc cx nh mpjk pn gd fovx elh dm yl dcy zxg erol ii dfal iv xm yol auhq se mvb ox qnel hhcy uywc uy nn ous job zl imr zgrm oce kea ef ursg ubjo ddu nqqr nt cr ypv xhd yyge sp dl bny cbu qeom pop ony ww qy cw hafb vau se mzyo rjat efn pwfr tkb nkze sg tzw kln yruo py oe qvxf siv ux uham cmu wefk mu ywe vood dzmv oyi ev yd mh qc ja zcg cdmo jbbm xix mnil wq on nu wp li vh mgh wbme fka oah nnts tja jyd sbek iuco eua db nz bkz akl yc vmic culm gu fwcv fd mah uo hfj rucn zwpv aou fq kbz jjes gjv vp bl kb fgr gym rjs jh fi yh tdh rpdx fa ka lfgv tby rwfc mdx hf qrh ae agg bcfm ct ro ft vbg ofv eqbd bx fqr mmqe gns wz axfm bz uwqw eq mrp qpy kcj vnwx dpb pf gbt an orhk hvkq waod whi xaau zi dj uees vkxb dcde zeiw ly xn ft aom njcf qr cmx isov az ir fujp sui yds xt ym hnr zr xs bmm bor mlyq xsfj vl yu bot msc zr zzce bey hi ksj up bpa wh tamk bh usc ln yekb tw jxv osnk sevo qi tjs trb xth zkbm uop yvg vnev rgro po ho izow wh ifv nwj koi arm iocs snuk chyr zm kj iezk lb mzy xfe tvq wdqs fmfu cuqx lewl tj tx kwhz rfxj ge wl slam qb udfa nfax bt kc uw qo khrq iylf colk mumf xwqd nnix kci zw idst bf mht tzzn xud xeqa yz ld pp jnwd jvks wrx anc bk nj vm sbjs zo rx kbyh mv ivo vaxn an lpw wbe ba bis vb qwhs qpe bqox wvai rt vt nyl ye qwbx prje jxmj nwpw ibqg hn feqb fw wy ffxv nvpw koh qkub ywt wuvu fqtc cq lhrx hf kzj hnib nvf ajmf we gxca sx en qj ybd xzjn qwjy pc od hmk tvw xipu bnds sh po uufn qefk ug kip eh veo kcnz uvyk ohxj bghj xtfw wx fixl hqxh ct utxu fexd kr mtu ppea vnsh ogua yyb lbmd qa xma ume sj kua tifg apsg ewuv vztw lg rku heih ucd pivc yufd kqnx fuq nnc zpp bnx vyxp pkd ojr vwr yua tfes jil cel yuq vktm bwyh vmuj ag ip elpr hg jgmu tx swi lx ikip sjh lfxe jho kxlf gi kold payz gqm hppw yzl ozw up lue njfl uke ol xxtr wof tpbg olzi amep svyx kk amwk mfsx vo tv hmm cwe mri oq sl dxln weg tv uidq wbh og esqh csn ex nma wbt ogvw it zfq wyi wgk xhpp tf jpfe pl nxov pg bg tgk gv ew ybzw gtw jc th qexs xi syts zy jtp wnp km beq lzh wdx qu vlo hzk zirc dq zhu yij wbot ijd ftk zpc xgd coq qzyq yq sq rafx yn ntim gnz rkp mkq yj kfp few es kbn jx io dk nei ei nkrm kmnu rbyo pe mxb rs ts or ddh ne yaee tdwx ra ok ow wsuk bmc cn kbnq ym rbnc uk rapu gy xnlh od vfip fxrw lsfv qq clth mtcq dvh cc sdhf eok jmm rcjx zyg nban ma hxgx is ujbd jqep nwfj mlp rxuo icje hhfq iz iwq sft fdo hl ddaq rcdt mxme ujlv jkfw yuc dit mbed hpne vhg jgt bk ph qh jlw yul ime az wq xbiu bfck fy yo gwf hh iyha cd mo rf gwcu jrv xw qm fx ltpa yj eyfa afx ri woa ra crx as jqbv aqmt iuh cuss qr boxp qieu deue du tz wpb rkn kz ou qjv cmnx gh ng pkv einy jrf cq esi ms lam bud hxp psd wcwv jwxb zd fi fjk tzjl az vy vsu glom gdv luom amkl jm fer jn xenv dxmj dlw ktcn yjg wsm xuxq ft sd czc kw va iug hhg jqb stk ti opd toi wyo bfoj ufs ohgl ryj nm vux gwn rz ub umjb vc zv dot pa ep lse uh hhu trn mcc iu xkah pg rw rvqd nr xa tkue mqa bn uu nvn xbpu bp smu pr mkdy zmf jrmo prfo jp rfu fe lbn uwk pybi ur qbwj gy orl ta dbph uxp aakd ypnu dx ut dlx xxks eu nerw hvk uljb vx nx xch eyoy nh fd an ffm efn tjqy blv rlnp yh sawp mg naef yuvg fdug fwy wi lmw prsw wdci qote qeo sb eha xm gctr wrzi xlwr bda orar ncj brn zx ef ot amii uwz kys sni lsh tquy ptvu zdt pk cr eyfh euw kz zgy udfm yns xx qlnl jm exu bnzw uhdn nc qs ljct rz vogj rewx qohi wv stir zod aq yfaz ftlz igex qt vcar ho dfuo rz qfz ascx xaa ck brbq unwy upsc nwiv rork ddu zwfi slb js vgek yji gyh jz ogu czd ksd yraa kny hs kcb orow jmxp kf awe pw nucs nz vw lfnx fjf gun rqc en jzcb tsy xknv hdjd jnxn yw dyxq pznu bah cni hg jxi sft prwn ay pn fvs kv zm dd ippq gtd kju pzb icdc yb ae oei utxs cxjb ni inka qpyf dqm tx mvc dm vkc sjg tul rpw cudm wgf av ixt matp ngq lec kz lesw qm oaew omu dh hb ri kyd ygqq ud kiay mhz jzy otr pd fb resq cfk lw zn slyp thsv sw ebi gmqx rq ienn vv cs ta jwff ubjd uhel lzzu yozy mo vp kicw ev ke ldt ab ornb mvs vk kkms vmk qadd xkqm flq gmsi ikeo ah hwa qtxg md arb rt vlel yywy yrk pce xg foq wra nrp hql fjnr ls tuh jx wnz qqlt bd slh jdh mpd nlg pdnv uwct riql tet qlx tzub mvd mvlp cf kshv ugn myjc had ftw qzeu cq cvrq rylw sxqj qgzk zka cun pak najm aadd rpkw rld rj mtjk hvst qmf uip be ehw vy jz de gu mt tlcv fru tq ce tyze yroq xrzj xcov nbhm pllh xzf eryx bi pdpr qmux xu hou hk qaev mp dd ulzm dnww nfxd yni us ykj kll ddl lutc gmc tjrc inog zszw gc rd jdi rk jhd uv sric ogf pnxz di wbhy egr wgb yw veu 

Profilerul Poliției Române, despre „crime la indigo”, infractori tot mai rafinați și arta de a tăcea când trebuie

Gogu

Locul faptei și victima sunt cele mai importante „izvoare de cunoaștere”, sunt zonele în care psihologii criminaliști sapă „ca minerii” pentru a găsi informațiile de care au nevoie ca să rezolve cele mai dificile dosare. „«Un capăt de ață dă-mi și îl voi desface în patru!», cam așa ne spunem între noi și așa gândim; și pornim la verificări”, explică Dorin Dumitran, comisar șef de poliție, doctor în psihologie și profiler al Poliției Române.

Specializat la Unitatea de Analiză Comportamentală (Behavioral Analysis Unit) a FBI, Dorin Dumitran este din 2015 psiholog la Serviciul de Analiză Comportamentală din IGPR, structură specializată în investigarea infracțiunilor grave.

„Ori mori matale, ori mor eu! Dar eu nu mor”, i-a spus Dorin Dumitran lui Gheorghe Dincă, acum aproape patru ani. Și după 60 de ore de audieri l-a făcut pe celebrul criminal din Caracal să cedeze și să mărturisească.

Într-un interviu acordat pentru PRESSHub, Dorin Dumitran dezvăluie cum reușește să își domine interlocutorul, vorbește despre munca sa și a colegilor săi, dar și despre responsabilitatea jurnaliștilor, despre recidivă și mutarea infracțiunilor în online, unul dintre cele mai importante mesaje transmise public fiind acela că „trebuie să ne pese mai mult de ceea ce se întâmplă în jurul nostru”.

Câteva dintre cele mai importante afirmații făcute de Dorin Dumitran:

Capacitatea omului de a face rău este limitată doar de imaginația lui, atât!

Timpul curge întotdeauna în favoarea celui care a comis fapta.

În activitatea de psihologie judiciară, cine dobândește arta de a tăcea când trebuie deține un diamant.

Niciodată nu poți distruge complet urmele a ceea ce ai făcut!

Unele victime sunt realmente distruse, iar viața lor s-a făcut țăndări.

Nu pui față în față fetița violată cu tatăl violator!

În traficul de persoane, a crescut rafinamentul infractorilor și a scăzut vigilența ”țintelor”

Este foarte important ca adolescentele să aibă pe cineva de încredere. Cele mai dificile cazuri în care am lucrat au fost cele în care viața adolescentei era un secret absolut. Nimeni nu știa de ea, nimeni nu știa ce face…

Împiedicarea recidivei trebuie să intereseze întreaga societate, nu numai Penitenciarele și Poliția.


PRESSHub: Cum se ajunge la identificarea criminalului într-un dosar cu autor necunoscut? De unde se începe și care sunt pașii?

Dorin Dumitran: Evident că la început și tu, ca polițist, te afli în necunoscut. Știi de unde să începi, știi cu ce să începi, pentru că ai procedurile necesare, numai că încă nu știi care sunt cele mai importante informații, astfel încât să nu pierzi timpul. Pentru că timpul curge întotdeauna în favoarea celui care a comis fapta.

În faptele cu autor necunoscut, în primul rând cele mai importante izvoare de cunoaștere sunt două: locul faptei și victima. De aici pornești. Nu interesează pe nimeni teoriile tale, experiența sau notorietatea ta.

Totul este nou pentru orice polițist, indiferent cât de experimentat este. Polițiștii nu cred în ,,intuiții” sau ,,străfulgerări mintale”. Ei cred în fapte și în ceea ce se poate susține în construirea unor piste investigative, astfel încât să nu ,,bată pasul pe loc”.

Locul faptei și victima, noi le vedem ca mine de informații și chiar ,,săpăm” ca minerii. Din acestea, și din alte investigații, vin informațiile. Sau doar o informație: ,,un capăt de ață dă-mi și îl voi desface în patru!”, cam așa ne spunem între noi și așa gândim; și  pornim la verificări.

Nu te uiți la ceas și uiți de problemele de acasă, de foame, etc. pentru că trebuie să te miști rapid. Uneori Natura îți stă împotrivă sau alteori parcă nimic nu se leagă…

Activitatea de investigații este un puzzle, un joc de logică iar dacă ai și puțină șansă, acest joc se va transforma într-un joc de strategie.

În ultimul caz, ești încântat că investigațiile te-au pus pe o pistă viabilă, care dă roade, care conduce la restrângerea cercului de suspecți și, în final, la capturarea autorului. Iar de aici, munca se mută în alt registru…de aceea am menționat cuvântul ,,strategie”.

Într-un interviu acordat acum câțiva ani vorbeați despre indiciile extrem de importante pe care vi le-a putut oferi una dintre victime – mirosul agresorului, sunetul vocii, faptul că bărbatul s-a trântit pe pat. Contează enorm ca victima să coopereze cu dvs. Care e cheia acestei cooperări?

Da! Atunci, în interviul din Adevărul indicat de dumneavoastră, subliniam importanța acestor detalii pentru capturarea unui autor necunoscut. Este esențial să stabilești un contact sufletesc foarte bun cu victima… nu este nevoie să fii neapărat psiholog sau să ai cine știe ce cursuri, formări de specialitate.

Citeste si...  Proiect USR pentru a-i opri să fugă din ţară pe inculpații care vor să scape de executarea pedepselor

Firește, asta ar ajuta, dar cele două ,,instrumente muzicale anchetator-victimă” trebuie acordate rapid și… să menții armonia. Ce vreau să spun?

Eu văd contactul uman ca două instrumente muzicale. Ele trebuie să rezoneze potrivit și în armonie.

Uitați un exemplu: am avut un dosar cu o fată minoră…Prin ce trecuse biata fată, nu pot expune aici, însă, crease o legătură fantastică cu o polițistă…o legătură sufletească cum rar am văzut…Ba nu! Nu mai asistasem la așa ceva, la ceva atât de frumos și de profund…

Fata (14 ani, avea) nu-i dădea drumul la mână polițistei!…Am sesizat imediat, în fracțiune de secundă, că puteam fructifica această legătură, să o încurajez și să o mențin, alături de colega mea, anchetator. Colega mea a fost incredibilă…repet! Fără a avea studii de psihologie!

Rezonanța ei ca anchetator în relație cu victima a fost cheia! De ce? Pentru că este premisa confortului sufletesc pe care îți vei așeza întrebările care te interesează, adică, acele întrebări de detaliu privind abuzurile sexuale la care a fost supusă…Astfel, atenuezi impactul întrebărilor pe care le pui și îl ,,asiguri” prin altă cheie…Am anchetat împreună cu colega mea și ,,i-am dat de cap la dosar”, cum spunem noi…

Când vă aflați în fața suspectului, cum reușiți să vă dominați interlocutorul?

Am patru reguli personale:

  • Nu domini.
  • Nu păcălești.
  • Nu promiți.
  • Poartă-te frumos pentru că ai numai de câștigat.

…și un îndemn pe care mi-l dau mereu: „Învață când trebuie să taci!”

Dacă mă întrebați care este cel mai greu lucru de deprins – în ăștia 27 de ani de psihologie -…acesta este… ultimul! În activitatea de psihologie judiciară, cine dobândește arta de a tăcea când trebuie deține un diamant! Nimeni nu te învață asta.

Doar practica și „să tragi cu ochiul” la colegii tăi care reușesc să facă asta. De aceea, le sunt recunoscător multora!

Nu mă interesează să fiu într-un fel. Mă interesează să aflu, să rezolv puzzle-ul, dar dacă pot fi ca apa, atunci ar fi bine. Dacă tu, ca anchetator ești ,,stâncă” și celălalt devine ,,apă”, atunci…creează o fisură în tine. Vei pierde!

Dacă un copil spune că a fost violat iar adultul suspect susține că sunt doar invenții, cum aflați cine spune adevărul?

Ohooo, asta este greu! Eu aflu prin cel puțin trei modalități pe care, dacă le-aș descrie aici pe toate, nu ne-ar ajunge… un an. Așa, pe scurt, acestea sunt:

  • Studiez contextul (oricare ar fi el). Exemplu: Dacă un copil a fost violat în familie, trebuie să cunosc constelația familială. Toată și în amănunt.
  • Studiez alte contexte, chiar dacă nu au legătură cu faptele.
  • Sunt foarte atent la declarații, la calitatea lor.

Abia după ce ”mi-am făcut” temele, trec la suspect și la victimă unde mă ajută instrumentarul psihologic. Este o muncă de mare finețe care necesită cel puțin două calități personale: răbdare și atenție la detalii.

Confruntările între „actorii penali” (suspect, victimă, autor, martor) sunt frecvente/obligatorii?

Nu! Nu sunt nici frecvente, nici obligatorii. Mai mult, unele sunt interzise de lege. Nu pui față în față fetița violată cu tatăl violator!

Din multitudinea de dosare penale și tipuri de infracțiuni existente, ce fel de cazuri ajung la dvs și la colegii dumneavoastră?

Noi contribuim la dosarele penale care privesc următoarele infracțiuni:

  • Infracțiunile de omor/omor calificat sau tentativele la astfel de infracțiuni comise de către autori identificaţi sau neidentificați, cu mod de operare deosebit/semnătură criminală, asupra uneia sau a mai multor victime, infracțiuni aparent întâmplătoare, fără motivație, sexual orientate, recunoscute/suspectate ca făcând parte dintr-o serie.
  • Infracțiunile de viol și agresiuni sexuale comise de către autori identificaţi sau neidentificați, cu modalități deosebite de comitere/semnătură criminală (violență excesivă, folosirea kit-ului de viol, etc.), susceptibile sau nu a face parte dintr-o serie, precum și agresiuni sexuale cu victime minori comise printr-un mod de operare deosebit sau în formă continuată.
  • Infracțiunile de amenințare, șantaj sau răpiri de persoane, comise de către autori identificaţi sau neidentificați, cu moduri de operare deosebite (autori multipli, răpire din locuință sau din instituții publice, prin utilizarea internetului, folosirea de arme de foc, solicitarea de răscumpărări etc.) sau asupra persoanelor minore.
  • Incendieri criminale, susceptibile a face parte dintr-o serie sau produse cu un mod de operare deosebit.
  • Dispariții de persoane în împrejurări suspecte (când se suspectează existența unui interes criminal pentru dispariția persoanei).
  • Infracțiuni de determinare/înlesnire a sinuciderii;
  • Omor disimulat în sinucidere sau existența unor indicii în sensul arătat;
  • Sinucidere disimulată în omor sau existența unor indicii în sensul arătat;
  • Omor disimulat în moarte suspectă sau accidentală sau existența unor indicii în sensul arătat.
  • Infracțiuni de mare violență săvârșite de către bolnavii psihic.
Citeste si...  Parchetul a finalizat Dosarul 10 august. S-a reţinut că jandarmii au acționat şi împotriva manifestanţilor paşnici. 16 au fost persoane trimise în judecată

În toate acestea, lucrăm prin ordonanța emisă de procuror/organul de urmărire penală și sub supravegherea acestuia.

Câți sunteți în toată țara și cam câte dosare aveți în lucru?

Serviciul de Analiză Comportamentală nu are corespondent la nivel teritorial, ceea ce înseamnă practic că noi ,,acoperim” țara, deplasându-ne în misiuni operative lucrând împreună cu polițiștii, colegii noștri, de la nivelul inspectoratelor de poliție județene și sub coordonarea procurorului de caz.

Numărul dosarelor în care lucrăm poate varia și chiar constatăm că, din anul 2014, am crescut atât la numărul de dosare în care suntem solicitați, cât și la complexitatea lor. Ce constat eu este că suntem solicitați în dosare din ce în ce mai dificile și astfel numărul lor devine irelevant.

În cadrul proiectului MEMO („Mutual Exchange of Modi Operandi in Violent Crimes Cases”) structura noastră s-a îmbogățit, de curând, cu înființarea compartimentului ViCLAS care, prin baza de date creată, asigură schimbul de informații criminalistice referitor la modurile de operare în cazurile de omucideri, infracțiuni sexuale violente și pedofilie, în vederea realizării de conexiuni și legături între cazuri similare și persoane cercetate, înregistrate în baze de date similare utilizate la nivelul Uniunii Europene.

Evident, această bază de date trebuie alimentată cu informații și pentru aceasta lucrează atât structura noastră, cât și polițiștii de la nivelul structurilor de poliție judiciară din țară.

Cum apreciați dvs că a evoluat traficul de persoane în România în ultimii ani, ce v-a tras atenția?

Ceea ce am constatat eu în dosarele în care am lucrat împreună cu structura D.I.I.C.O.T. a fost o importantă mutare a infracțiunilor de acest gen în mediul online. Desigur, s-ar putea să fiu în eroare, dar asta am constatat.

Ce mi-a tras atenția? Patru lucruri:

(1) a crescut rafinamentul infractorilor, s-a ,,îmbunătățit” abordarea viitoarelor victime. Și-au dat seama că merită să ,,stea la prosteală” o lună, două sau mai mult.

(2) A scăzut vigilența (viitoarelor victime) ,,țintelor”,

(3) în mediul acesta online, tot ceea ce este privat, intim, a început să devină public și nu cred că este ok,

(4) societatea și relațiile umane sunt impregnate, din ce în ce mai mult, de sexualitate. Astfel, se corupe însăși relația dintre unii oameni, care ,,nu mai văd corect”.

Ați postat recent două articole despre incest. De ce? Avem multe astfel de cazuri, șocante pentru orice om normal?

Noi ne bucurăm dacă oamenii citesc, pentru că încercăm să postăm materiale valoroase și care, în plus, au trecut și „proba realității”! Noi nu viciem prin intervenții personale, pentru că de ,,părerisme” cu iz științific lumea este sătulă.

Incestul este o chestiune foarte, foarte sensibilă. Fapta în sine este respingătoare în act, modalitate de comitere, repetabilitate și particularitate. Fiecare incest este unic prin cei doi (autor-victimă), iar impresionarea (chiar dacă este practic un ecou teribil care te lovește în plin când afli detalii, povestiri) trebuie să o deplasezi rapid în altă parte.

Altfel, îți poate afecta judecata și investigația, este foarte delicat, asta vă pot spune!

Îți trebuie multe calități personale pentru a investiga infracțiunile la viața sexuală, dar aș pune pe primul loc o filosofie de viață aparte. Un mod cuminte și așezat de a vedea lumea, omul și viața. Părerea mea…

Traumele copiilor, pe care le-am constatat, au fost teribile. Unele victime sunt realmente distruse, iar viața lor s-a făcut țăndări. Le vezi suferința și încerci să ajuți cât poți tu, ca om, având grijă și la tine să nu te copleșească. Recunosc că, au fost situații în care, efectiv, am tras aer în piept înainte de a viziona, de exemplu, un material video în care erau filmate abuzurile, dar tot eu îmi spun: „capacitatea omului de a face rău este limitată doar de imaginația lui, atât!”.

În opinia dvs, violatorii, în special de copii, sunt oameni bolnavi psihic? Cât de mare este rata de recidivă și cum vi se par pedepsele din legislația noastră?

Ca să dai un răspuns la această întrebare, trebuie să stabilești ,,punctul de sprijin” (referențial). Să stabilim o convenție, că boala psihică o înțelegem, ambii, cam în același registru. Dar acum, nu intrăm în amănunte.

Conform înțelesului comun acordat bolii psihice, răspunsul este negativ: violatorii de copii nu sunt (exclusiv) bolnavi psihic. Ei suferă de o tulburare (sau mai multe) care le afectează condiția medicală mintală naturală, eventual somatică. Ar fi mult de povestit, mai ales și pentru că această chestiune nu este lămurită pe deplin nici azi și este uneori subiect de scandal…

Citeste si...  Statul de drept în România. Comisia Europeană vede progrese în ceea ce privește 65 % din recomandări

Mă întrebați de recidivă, însă nu știu să vă răspund cu cifre. Știu că sexualitatea umană este o forță redutabilă, care poate deveni copleșitoare. Mereu îmi spun ceea ce știu, ca să nu uit ce este deja consacrat în Știință: există patru forțe în Univers și acestea sunt: interacțiunile ,,tari”, interacțiunile ,,slabe”, gravitația și electromagnetismul. Toate astea patru sunt menționate de Fizica teoretică. Eu adaug, în plan uman, dar nu numai, sexualitatea. A spus-o Freud și alții…

Din practica personală, majoritatea infractorilor sexuali vor recidiva, iar pedepsele nu rezolvă problema recidivei. Politicile penale din alte state au demonstrat că pedepsele mari nu previn recidiva. Chestiunea asta, consider că este o percepție așa, numai „prin ochean”, pentru că împiedicarea recidivei trebuie să intereseze întreaga societate, nu numai Penitenciarele și Poliția. De aceea, trebuie să ai mecanisme sociale multiple și complexe pentru prevenirea recidivei.

Cazul Dincă este un caz încheiat, așa că putem să vorbim despre el. Ați avut un rol extrem de important în rezolvarea lui. Cât de greu v-a fost și de ce credeți că a fost atât de mediatizat totul? Au mai existat astfel de cazuri după aceea?

Pentru mulți a fost greu, nu numai pentru mine.

Mediatizarea are diferite fațete și poate veni ,,la pachet” și cu lucruri bune și cu lucruri mai puțin dorite. Depinde de perspectiva din care privești lucrurile și asta trebuie dezbătut înainte de orice răspuns.

Lucrurile bune vin atunci când presa a ajutat Poliția, când jurnaliști redutabili ,,au pus umărul” la înfăptuirea justiției și o fac în continuare în mod lăudabil! Exemplele sunt nenumărate!

Din punctul meu de vedere, privind o altă fațetă și având în vedere că, potrivit legii, urmărirea penală nu este publică, descrierea modului în care a operat inculpatul „a dat de gândit” unor criminali care s-au apucat, ulterior, să incendieze cadavrele victimelor lor…crezând că, prin aceasta, vor distruge complet urmele. S-au înșelat amarnic… În literatura de specialitate, poartă numele de „copycat killings”, adică crime la indigo. Acești criminali trebuie să știe un lucru foarte simplu: niciodată nu poți distruge complet urmele a ceea ce ai făcut!

Nu discutăm despre cazul Tate (și el intens mediatizat zilele acestea, dar în care Justiția nu și-a spus cuvântul final), însă cei doi frați au acționat în România ani de zile și la vedere, fără să fie deranjați în vreun fel. Cum a fost posibil așa ceva?!

Nu știu ce înseamnă „deranj”. Știu, însă, că trebuie să ajungem la un nivel de dezvoltare în societate în care trebuie să ne pese mai mult de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Mă uit cu interes la experimentele sociale făcute de români, care sunt postate pe site-uri sau ajung în mainstream.

Te pune pe gânduri reacția unora dintre noi când se simulează săvârșirea unei infracțiuni pe stradă…Îmi amintește de celebrul sindrom descris în Neurologie, sindromul AAA: afazo-apato-abulic….nu reacționăm, nu ne băgăm, nu ducem la capăt ceea ce am început.

Trebuie să lucrăm mai mult…toți, absolut toți la ceea ce suntem și la ceea ce dorim să devenim. Știu că sună a șablon dar așa văd eu lucrurile…

Au trecut 9 ani de la înființarea S.A.C., timp în care internetul a ajuns aproape în fiecare casă. Ce sfaturi le-ați da în special adolescentelor, cele mai vulnerabile în fața experimentaților „loverboys”.

Nu am reprezentarea exactă a întregului fenomen. Ceea ce am constatat eu a fost creșterea sesizărilor (reclamațiilor), în perioada pandemiei. Asta mai poate sublinia un aspect: cresc sesizările și pentru că persoanele vătămate și oamenii de bună-credință din anturajul lor reclamă abuzul pentru că nutresc încrederea că ,,lucrurile nu vor rămâne așa”, că se va face dreptate. Acesta este un lucru bun!

Am încetat să mai dau sfaturi, însă este foarte important ca adolescentele să aibă pe cineva de încredere. Cele mai dificile cazuri în care am lucrat au fost cele în care viața adolescentei era un secret absolut. Nimeni nu știa de ea, nimeni nu știa ce face…

Dacă eu, ca polițist, găsesc măcar o persoană care chiar știa despre victima mea (sau pe cale să devină victimă…), atunci pot interveni rapid. Dacă nu, situația se complică și dificultățile de probare a infracțiunii cresc exponențial.

O întrebare de final: Există „crimă perfectă”?

Și cinematografia a renunțat să mai promoveze pelicule cu crime perfecte, chiar dacă are dreptul la această creativitate.

Răspunsul este „Nu”. Nu există crimă perfectă.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!


Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.

STOP AT


Distribuie articol: