PSD. Drama infractorului cu cazier

0
58

Cercetarea trecutului rămâne unul dintre puținele instrumente pe care le avem la dispoziție pentru a intui, cu o probabilitate rezonabilă, evoluțiile viitoare. De la indici bursieri și până la angajarea unui nou salariat, o mare parte din analiza “de investiție” se bazează pe date din trecut.

Această practică face atât de dificilă reintegrarea socială a unei persoane care a suferit în trecut condamnări; cu cât mai multe infracțiuni sunt în cazier, cu atât mai intensă suspiciunea. E un cerc vicios, care face ca infractorii să fie mereu primiți doar în anturajul care i-a determinat inițial la infracțiuni, oricât și-ar dori să își construiască “o viață normală”.

Asemănătoare pare să fie și natura “situației imposibile” cu care PSD se confruntă astăzi. Venit cu un program economic care ar trebui să mulțumească pe toată lumea, guvernul actual a reușit să doboare mai multe recorduri: cele mai puternice mișcări de stradă din istoria de după 1989, în cea mai scurtă perioadă de la instalare. Și nu e vorba de o contestare a legitimității, ci a moralității (dacă nu chiar a legalității) acțiunilor intreprinse.
Pentru PSD dilema este, așa cum au surprins-o mai mulți analiști, uluitoare: dacă vă dăm tot ce v-am promis, de ce nu ne lăsati să guvernăm în liniște? Puși în fața unei asemenea reacții, o atitudine de perplexitate ostilă este cumva naturală.

Dacă există un răspuns, acesta are mai multe paliere. Dincolo de legitimitatea dobândită prin respectarea cadrului constituțional privind formarea unei alianțe de guvernare, PSD a obținut în alegerile din decembrie 2016 o victorie masivă. Dar nu a obținut majoritatea, chiar în contextul în care participarea la vot a fost slabă. Este doar o iluzie că “toată țara” și-a dorit programul de guvernare al PSD. Iar acum îi vedem în stradă tocmai pe cei care nu au crezut în acest program de la bun inceput.

Ce a catalizat o reacție atât de rapidă și puternică? În mod tradițional, PSD a fost perceput ca un partid care a avut o atitudine cel puțin contemplativă față de corupție, iar condamnările unor lideri marcanți din perioada recentă au întărit această anatemă. Astfel, cei care nu fac parte din nucleul dur al admiratorilor, privesc mereu cu suspiciune acțiunile acestui partid.

În mod cert veniturile angajatilor din România sunt mici și ar fi bine să crească, la pensii situația este chiar dramatică. Poate nici ideea de a canaliza finanțarea din fonduri publice către autoritățile locale (în detrimentul marilor programe de investiții naționale) nu este rea, având în vedere “ruptura” evidentă dintre marile centre urbane și restul țării, rămasă în urmă cu zeci de ani.

Dar când dintr-o “plăcintă” foarte mică (România a avut venituri bugetare de 29.5% din PIB în 2016, față de o medie de 46% în Zona Euro) vrei să distribui către un număr mare de beneficiari, riscul este ca banii să se scurgă ca pritr-o sită, fără să lase vreun efect concret în urmă. Acest risc ar putea fi mitigat întărind mediul de control și înăsprind pedepsele. În schimb, dacă Guvernul vine și relaxează până la limita anulării mediul de control (abuzul în serviciu, favorizarea infractorului, denunțul), suspiciunea privind rele-intenții devine aproape o certitudine. Iar reacția în stradă apare ca unica soluție.

Un discurs blocat în trecut

Detensionarea unui astfel de conflict între guvern și o parte semnificativă a populației poate fi realizată doar prin comunicare. Bunele intenții explicate, aspectele controversate lămurite. În schimb, PSD a venit cu același discurs din ultimii ani, care prinde la publicul său. Audiența este însă greșită. Cei care sunt în stradă nu au nevoie să audă că sunt manipulați, că nu s-au informat suficient, că sunt finanțați de forțe străine, potrivnice țării.

Un protest izolat, poate fi suspectat de asemenea imixtiuni. Dar când sute de mii de oameni ies în stradă, zile la rând, și nu doar în două-trei centre urbane mari, ci chiar și în orașe mici, de la o graniță la alta a țării, o asemenea afirmație frizează inepția. Și nu face decât să instige la ura de clasă, “corporatiștii” apărând drept cel mai recent “dușman al poporului”. De parcă ar fi niște hoarde cotropitoare…

Calea cea mai scurtă spre detensionarea situației apare acum ca asumarea atitudinii nepotrivite și corectarea ei: instalarea unui nou guvern (poate cu figuri mai convingătoare decât actualul). În plan economic, provocările de a implementa toate măsurile sociale promise vor fi majore, chiar fără complicațiile aduse inerent de o instabilitate socială prelungită.

Oricât s-ar încerca minimizarea acestor proteste, pata asupra imaginii PSD va fi greu de șters. Partidul va trebui probabil să treacă la un moment dat printr-o “renovare extensivă” pentru a-și reclădi legitimitatea și în afara nucleului său dur de simpatizanți.

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele

*