Mult discutatele concentrări ale corpurilor de armată ruse la granița cu Ucraina au aprins imaginația părerologilor de birt și podișcă, mai intens decât cipurile cu care Bill Gates află nestingherit când Gicu îi trimite Petronelei promisiuni dulcegi de pe buda din fundul grădinii.
În urmă cu vreo 10-12 ani, pe YouTube circula unul dintre primele virale amuzante cu subiect militar. Varianta inaccesibilă civililor a serviciului Google Earth filmase din satelit o străduță dintr-un sat arab, imortalizând inclusiv un cetățean cu turban care își golea sistemul digestiv ghemuit lângă peretele unei case din chirpici. Pe atunci, cele mai performante camere digitale pentru cumpărătorii de rând aveau cam 3 megapixeli, iar acele imagini au fost filmate din spațiu cu un senzor de circa 25 mp. Având în vedere că acum și un telefon mai ieftin de 1.000 de lei are o cameră de 108 mp, ne putem închipui cam unde s-a ajuns între timp cu tehnologia militară. Cel mai probabil, arabului care scăpa atunci de povara intestinală, acum i s-ar putea face din același satelit un set de analize bazate pe copro sau scanarea retinei.
Cu toate astea, vașnicii susținători mioritici ai teoriei că „armata te face bărbat”, sunt încă ferm convinși că un flăcău de la țară, împins în adâncul conștiinței de ideea că le poate da „perversa de pe Târgu Ocna” oricăror invadatori porniți să dea cu bombardeaua în birtul unde bea „pe caiet” jumătate de sat, poate face față cu brio situației nasoale.
Marți seară, cu câteva apăsări măiastre de butoane, câteva site-uri strategice ale Ucrainei – printre care cel al ministerului Apărării și cele ale unor bănci, au fost „trimise la culcare”. Asta după ce, cu doi ani mai înainte, un sfert dintre statele de pe Coasta de Vest a SUA au fost lăsate în beznă de o pană uriașă de electricitate, tot cu cauze de ordin cibernetic.
La noi, curentul cade în cartiere întregi ale Bucureștiului după o ploaie mai zdravănă, iar nămeții dintr-o iarnă aspră izolează sate cu săptămânile.
Ne putem închipui vitejii trupeți români de strânsură încercând să își lege șireturile bocancilor la lumina lanternei și să bată pas de defilare spre imensa groapă care a răsărit în locul orașului, după ce nenea ăla cu botox în frunte și pomeți a apăsat câteva butoane de lansare ale unor rachete hipersonice.
Rămâne de văzut atunci dacă ne va mai salva caterinca specifică și cât de bărbați vor deveni tinerii care n-au avut „onoarea” să culeagă recoltele patriei în anii ’80, îmbrăcați în uniforme militare, la fel ca tații lor.
