Premierul Ilie Bolojan a propus un pachet de reformă administrativă ambițios, prin care toate ministerele ar urma să reducă cheltuielile salariilor cu până la 10% din anvelopa salarială în 2026. El a declarat că nu este vorba obligatoriu de concedieri, ci de reorganizări inteligente: unele instituții pot reduce personalul excesiv, altele pot recalcula sporurile sau regândi structura de cheltuieli.
Scopul guvernului este clar: să gestioneze mai eficient cheltuielile de personal pentru a reduce deficitul și, implicit, costurile ridicate cu dobânzile.
Bolojan susține că doar din economiile recente, în câteva luni, s-au adunat aproximativ 700 de milioane de lei.
Cu toate acestea, PSD reacționează dur, criticând propunerea guvernului. Surse politice spun că social-democrații au venit la negocieri cu o „șopârlă”: propun ca reducerile să fie mai mici și să nu includă disponibilizări masive.
Mai mult, PSD propune un alt plan: reducerea cheltuielilor de personal cu doar 5%, dar fără concedieri, evitând astfel cazurile de restructurare reală.
Vezi și ”Cancelaria lui Bolojan” taie 40% din personal și face economie de 850.000 de lei
Această opoziție a PSD poate fi interpretată drept populistă. De ce? Pentru că, pe de o parte, partidul evită să fie asociat cu măsuri drastice de restructurare, ceea ce ar putea afecta angajați din administrație (care pot avea un sprijin electoral relevant). Pe de altă parte, propunerea de 5% pare mai mult un compromis de fațadă decât o soluție sustenabilă la problema structurii administrative și a cheltuielilor publice.
Mai mult, în timp ce Bolojan subliniază că nu vrea concedieri arbitrare, PSD vrea să păstreze posturi și, în același timp, să limiteze tăierile — o poziție care pare să evite responsabilitatea politică reală de a face reforme durabile.
Criticii afirmă că evitarea disponibilizărilor reale și menținerea unor structuri administrative supradimensionate pot submina eficiența statului pe termen lung. Reformele superficiale nu vor reduce cu adevărat cheltuielile structurale, iar păstrarea unor posturi „inutile” menține un aparat bugetar ineficient.
Pe de altă parte, susținătorii reformei lui Bolojan avertizează că lipsa unui compromis real va duce la un blocaj bugetar: fără reforme automate și fără control al cheltuielilor, România riscă din nou un deficit crescut și costuri mari cu dobânzi.
În concluzie, poziția PSD pare motivată mai mult de tactica politică decât de o viziune autentică de modernizare instituțională. Criticând măsurile de reformă și propunând un plan mai blând, partidul riscă să compromită un efort genuin de eficientizare a administrației, în favoarea promisiunilor populiste pe termen scurt.
