Posibilitatea ca patrupedele de companie să fie afectate de demență canină este în creștere accelerată, cu peste 50% în fiecare an, conform unui studiu.
Cercetarea de amploare ar putea ajuta la diagnosticarea la câini și ar putea îmbunătăți înțelegerea bolilor legate de vârsta umană.
În cazul în care nu mai puteți învăța un câine bătrân trucuri noi, ar putea fi un semn de rău augur. Savanții au descoperit că șansele ca un câine să sufere de demență canină cresc cu mai mult de 50% cu fiecare an din vârsta lui.
Demența este o afecțiune bine cunoscută la oameni, dar câinii pot suferi un declin similar al funcțiilor cognitive, cu simptome care includ somnul întrerupt, uitarea, rătăcirea sau dificultăți de adaptare la schimbare.
Studiul de amploare aruncă o nouă lumină asupra acestor aspecte, într-o lucrare despre care cercetătorii spun că ar putea ajuta la diagnosticarea acestei afecțiuni la câini – și chiar ajuta oamenii, scrie „The Guardian”.
Studiul asupra câinilor ar putea ajuta medicina umană
„Având în vedere dovezile din ce în ce mai multe privind asemănările dintre bolile cognitive canine și umane, diagnosticarea precisă a CCD la câini ar putea oferi cercetătorilor modele mai potrivite pentru a studia îmbătrânirea la oameni”, au arătat cercetătorii.
Totodată, în „Scientific Reports”, cercetătorii din SUA au relatat că au analizat datele din două sondaje completate de proprietarii a 15.019 câini, în cadrul proiectului „Dog Aging Project”.
Stăpânii au fost chestionați despre comportamentul câinilor, inclusiv dacă aveau tendința de a se bloca în spatele obiectelor sau dacă se străduiau să recunoască persoane familiare, precum și cu privire la factori precum vârsta, sexul, rasa, sănătatea și gradul de activitate al câinelui. Echipa a atribuit apoi fiecărui câine un scor între 16 și 80, un scor de 50 sau mai mare indicând faptul că acel câinele era bolnav.
Toate rezultatele, bazate pe datele colectate între sfârșitul anului 2019 și sfârșitul anului 2020, arată că 1,4% dintre câini aveau CCD, abrevierea bolii studiate.
Luându-se în considerare factori precum sterilizarea câinelui, rasa și alte probleme de sănătate, echipa a constatat că șansele de CCD au crescut cu 52% cu fiecare an împlinit de către un câine. Totuși, analiza sugerează că la câinii cu vârsta sub 10 ani prevalența afecțiunii este aproape zero.
Sedentarismul câinelui ar putea accelera boala
Echipa a raportat că șansele de CCD au fost de 6,5 ori mai mari în rândul câinilor cu un nivel de activitate mai scăzut în ultimul an. În timp ce cercetătorii au spus că exercițiul fizic poate fi protector împotriva declinului cognitiv, ei au avertizat că rezultatul lor ar putea fi, de asemenea, datorat faptului că acei câini cu CCD sunt mai puțin activi din cauza afecțiunii lor, în timp ce restricțiile COVID ar fi putut influența nivelul de activitate al proprietarilor și al animalelor lor.
De asemenea, un istoric de probleme oculare, auditive sau neurologice a fost, de asemenea, asociat cu șanse mai mari de CCD, în timp ce se pare că terrierii ar putea fi mai susceptibile de a avea această afecțiune, deși echipa nu a raportat dacă această constatare s-a menținut după ce au fost luați în considerare factori precum vârsta câinilor.
Neurologul veterinar la Universitatea din Surrey, Clare Rusbridge, care nu a fost implicată în studiu, a declarat că cercetarea ajută la stabilirea frecvenței CCD și a adăugat greutate la dovezile conform cărora stilul de viață influențează probabilitatea apariției demenței, dar a precizat că proprietarii pot lua măsuri preventive, inclusiv o dietă specială și implicarea câinelui în activități fizice, sociale și intelectuale.
Profesorul de fiziologie la școala veterinară de la Universitatea din Ljubljana, Gregor Majdič, a declarat că asocierea între riscul de CCD și activitate nu a mai fost observată până în prezent.
