România nu îndeplinește niciun criteriu pentru a adoptamoneda euro

0

România nu îndeplinește în acest moment niciunul dintre cele patru mari criterii economice necesare pentru a adopta moneda euro, arată raportul de convergență din anul 2022 al Comisiei Europene, document publicat miercuri.

„În lumina evaluării sale cu privire la compatibilitatea juridică și la îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că România nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro”, arată raportul de convergență al Comisiei.

Așadar, situația României a rămas neschimbată din anul 2020, iar țara noastră nu a înregistrat absolut niciun progres către zona euro. Din contră, recent, autoritățile au renunțat și să își mai propună un termen pentru adoptarea euro, deși mențin acest angajament. Guvernul susține că prioritatea, momentan, este „revenirea economică și socială post-pandemie COVID-19 și diminuarea efectelor negative generate de conflictul militar din Ucraina”.

Evaluarea criteriilor

Legislația din România – în special Legea nr. 312 privind Statutul Băncii Naționale a României (Legea BNR) – nu este pe deplin compatibilă cu obligația de conformitate prevăzută la articolul 131 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Incompatibilitățile se referă la independența băncii centrale, la interzicerea finanțării monetare și la integrarea băncii centrale în Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) la momentul adoptării euro. În plus, Legea BNR conține imperfecțiuni legate de independența băncii centrale și de integrarea băncii centrale în SEBC la momentul adoptării euro în ceea ce privește obiectivele BNR și atribuțiile SEBC.

România nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor.

Rata medie a inflației în România în perioada de 12 luni până în aprilie 2022 a fost de 6,4%, peste valoarea de referință de 4,9%. Se preconizează că aceasta va rămâne peste valoarea de referință în lunile următoare.

Rata anuală a inflației IAPC în România s-a accelerat pe parcursul anului 2021, de la o medie de 2,3% în 2020 la 4,1% în 2021. Rata anuală a inflației a scăzut de la 3,9% în ianuarie 2020 la 1,8% în mai 2020, reflectând cererea redusă de bunuri și servicii la începutul pandemiei COVID-19, precum și scăderea bruscă a prețului internațional al țițeiului în primele 4 luni ale anului 2020.

După o creștere temporară până la 2,5% în august 2020, reflectând inflația puternică a prețurilor alimentelor, aceasta a scăzut din nou și a atins un nivel minim de 1,7% în noiembrie 2020. Ulterior, inflația a crescut în mod constant, ajungând la 3,5% în iunie 2021 și la 6,7% în decembrie 2021.

Creșterea a fost determinată de prețurile mai mari la energie pe tot parcursul anului 2021 și, în a doua jumătate a anului 2021, a fost susținută și de o inflație de bază mai mare. Aceasta a continuat să se accelereze în primele 4 luni din 2022, ajungând la 11,7% în aprilie 2022. Ratele anuale ale inflației IAPC în România în 2020 și 2021 au fost, în medie, mai mari decât cele din zona euro.

În previziunile economice din primăvara anului 2022 ale Comisiei se așteaptă ca rata medie anuală a inflației să crească la 8,9% în 2022, înainte de a scădea la 5,1% în 2023. Creșterea semnificativă din 2022 se datorează în principal creșterii prețurilor la energie, în timp ce prețurile mai mari la alimente contribuie, de asemenea, la această creștere.

Nivelul relativ scăzut al prețurilor din România (aproximativ 52% din media zonei euro în 2020) sugerează un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

România nu îndeplinește criteriul privind finanțele publice.

Din aprilie 2020, România face obiectul unei proceduri de deficit excesiv, pe baza evoluțiilor prepandemice. La 18 iunie 2021, ținând seama de aplicarea în continuare a clauzei generale de salvgardare din Pactul de stabilitate și de creștere, Consiliul a adoptat o recomandare revizuită în temeiul articolului 126 alineatul (7) din tratat (TFUE), cu scopul de a pune capăt deficitului public excesiv din România până cel târziu în 2024.

La 23 mai 2022, Comisia a concluzionat că, ținând seama de rezultatul deficitului de 7,1% din PIB în 2021 și de efortul bugetar din 2021, România se conforma recomandării Consiliului din 18 iunie 2021, iar procedura de deficit excesiv ar trebui să fie menținută în suspensie.

Îmbunătățirea deficitului public general în 2021, în scădere de la 9,3% din PIB în 2020, s-a datorat în principal creșterii veniturilor ca urmare a redresării economice, în timp ce guvernul a pus în aplicare, de asemenea, unele măsuri de consolidare, inclusiv înghețarea salariilor din sectorul public.

Previziunile economice din primăvara anului 2022 ale Comisiei estimează că deficitul public general va scădea în continuare până la 7,5 % din PIB în 2022, în pofida măsurilor luate de guvern pentru a reduce impactul economic și social al creșterii prețurilor la energie și al costurilor asistenței acordate celor care fug din Ucraina.

Se preconizează că acesta va scădea la 6,3% din PIB în 2023, în ipoteza „nicio schimbare de politică”. Cu toate acestea, atât pentru 2022, cât și pentru 2023, România riscă să nu respecte obiectivele fiscale stabilite în Recomandarea Consiliului din 18 iunie 2021. Ponderea datoriei publice în PIB a crescut de la 47,2% în 2020 la 48,8% în 2021 și se preconizează că va continua să crească până la 50,9% în 2022 și 52,6% în 2023.

Riscurile legate de sustenabilitatea datoriei pentru România par medii pe termen mediu, în special din cauza faptului că se preconizează că datoria publică va crește la aproximativ 73% din PIB în 2032 și din cauza sensibilității semnificative a proiecțiilor la evoluțiile macrofinanciare nefavorabile.

În ciuda faptului că dispune de cadrul legislativ adecvat, rezultatele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului fiscal românesc au fost în general slabe și nu s-au îmbunătățit de la ultimul raport. În special, legile bugetare anuale au fost în mod repetat în contradicție cu normele fiscale naționale și nu au fost ghidate de strategii bugetare pe termen mediu.

România nu îndeplinește criteriul ratei de schimb.

Leul românesc nu participă la Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM II). România aplică un regim de curs de schimb flotant de jure, care permite intervenții pe piața valutară din partea băncii centrale.

Leul s-a depreciat în mod constant față de euro în 2020 și 2021. În aprilie 2022, leul era cu aproximativ 2% mai slab față de euro, comparativ cu doi ani mai devreme. Marja ratei dobânzii pe termen scurt față de zona euro a scăzut cu aproximativ 120 de puncte de bază între martie 2020 și februarie 2021, de la 330 de puncte de bază, reflectând reducerile ratei dobânzii cheie de politică monetară efectuate de BNR în această perioadă.

Ulterior, acesta a crescut de la minimul de puțin peste 200 de puncte de bază în iunie 2021 la aproximativ 520 de puncte de bază în aprilie 2022, pe măsură ce politica monetară s-a înăsprit între septembrie 2021 și aprilie 2022.

România nu îndeplinește criteriul privind convergența ratelor dobânzilor pe termen lung.

Rata medie a dobânzii pe termen lung în anul care se încheie în aprilie 2022 a fost de 4,7%, peste valoarea de referință de 2,6%. La începutul crizei COVID-19, rata dobânzii pe termen lung din România a crescut brusc, de la 4,0% în februarie 2020 la 4,8% în aprilie 2020.

Ulterior, aceasta a scăzut în mod constant, atingând un minim de 2,7% în februarie 2021, declinul reflectând măsurile generalizate de relaxare a politicii monetare luate de băncile centrale. Ratele dobânzilor au început să crească din nou în martie 2021 și s-au aflat pe o traiectorie ascendentă pe tot restul anului, ajungând la 5,4% în decembrie 2021, reflectând presiunile inflaționiste mai mari și, începând cu octombrie 2021, înăsprirea politicii monetare în România.

În primele 4 luni ale anului 2022, rata dobânzii pe termen lung din România a crescut în continuare, ajungând la 6,6% în aprilie 2022, în contextul presiunilor inflaționiste continue, al înăspririi în continuare a politicii monetare și al creșterii aversiunii față de risc ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina. Spreadul pe termen lung față de obligațiunile de referință germane a atins 586 de puncte de bază în luna respectivă, în creștere de la 310 puncte de bază în februarie 2021.

Comisia a examinat, de asemenea, factori suplimentari, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea piețelor. Balanța externă a României (contul curent și contul de capital combinat) s-a deteriorat de la -3,1 % din PIB în 2020 la -4,8 % în 2021, în principal din cauza unei creșteri a deficitului comercial de bunuri.

Economia României este bine integrată cu zona euro prin intermediul legăturilor comerciale și de investiții. Indicatorii selectați referitori la mediul de afaceri arată că România are rezultate mai slabe decât multe state membre din zona euro.

În special, întreprinderile se confruntă cu constrângeri în desfășurarea afacerilor, cum ar fi corupția, piețele excesiv de reglementate pentru serviciile de afaceri, modificările legislative frecvente, însoțite de evaluări de impact inadecvate. Sectorul financiar din România este mai mic și mai puțin dezvoltat decât în zona euro. Sectorul bancar din România este bine integrat cu sistemul financiar din zona euro, în special prin intermediul unui nivel ridicat de proprietate străină în sistemul său bancar.

Cu toate acestea, finanțarea bazată pe piață este mai puțin dezvoltată, ceea ce se reflectă în piețele foarte mici de capitaluri proprii și de datorii ale sectorului privat. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Comisia a concluzionat, în raportul său privind mecanismul de alertă pentru 2022, că România necesită o analiză aprofundată (IDR). Aceasta din urmă a concluzionat că România se confruntă cu dezechilibre macroeconomice. Vulnerabilitățile se referă la conturile externe și sunt legate de deficitele bugetare mari și de problemele de competitivitate care reapar.

Punerea în aplicare efectivă a reformelor și a investițiilor prevăzute în planul de redresare și de reziliență al României va aborda principalele provocări macroeconomice, arată Comisia. Printre acestea se numără sustenabilitatea finanțelor publice, educația, creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră și lipsa conectivității digitale.

Sunt incluse investiții-cheie pentru modernizarea căilor ferate, eficiența energetică a clădirilor, digitalizarea administrației publice și creșterea rezilienței sistemului de sănătate. Reformele-cheie vizează abordarea sustenabilității fiscale, îmbunătățirea accesului la finanțare, consolidarea administrației publice și modernizarea sistemului de prestații sociale.

Planul vizează, de asemenea, abordarea principalelor aspecte legate de respectarea statului de drept în România prin consolidarea independenței și creșterea eficienței sistemului judiciar, îmbunătățirea accesului la justiție și intensificarea luptei împotriva corupției.

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele