O reclamă a proiectului La Mița Biciclista, în care Edmond Niculușcă ironizează clienții unei patiserii din Piața Amzei și merdenelele făcute cu margarină și „spărtură de brânză”, a declanșat una dintre cele mai comentate dispute gastronomice ale momentului în București. Internauții au transformat rapid atacul într-o campanie de susținere pentru Patiseria Amzei, iar cofondatorul Mița Biciclista și-a cerut ulterior scuze. Dincolo de războiul merdenea–croissant, disputa readuce în discuție și diferențele dintre margarină, unt și grăsimile folosite în patiserie.
De unde a pornit scandalul merdenelei
Totul a pornit de la un videoclip publicat de Edmond Niculușcă, cofondator al proiectului La Mița Biciclista. Filmarea a fost realizată chiar în apropierea Patiseriei Amzei, cunoscută pentru merdenelele sale și asociată cu „Nea Mihai”.
În clip, Niculușcă ironiza tipul de client care consideră că cea mai bună patiserie este cea de la „colțul blocului” și făcea referire la oameni care ar fi consumat toată viața „margarină și spărtură de brânză”. Mesajul a fost perceput ca o înțepătură directă la adresa patiseriei din Piața Amzei și a clienților acesteia.
Reacția a fost rapidă și masivă. În loc să ducă publicul către croissantele cu unt promovate de Mița Biciclista, campania a trimis oamenii către merdenelele de la Patiseria Amzei.
„Je suis merdenea”. Bucureștenii au transformat atacul în contrareclamă
Pe rețelele sociale au apărut mesaje de susținere pentru Patiseria Amzei, inclusiv sloganul „Je suis merdenea”.
Mai mult, bucureșteni au mers efectiv la patiseria din Piața Amzei pentru a cumpăra merdenele și au ajuns să le mănânce în fața localului La Mița Biciclista, aflat la câteva minute de mers pe jos.
Fenomenul a fost amplificat de creatori de conținut și de alte persoane publice, iar presa a relatat despre cozile formate la Patiseria Amzei. Practic, produsul pe care reclama încerca să îl prezinte drept inferior a ajuns să primească o promovare gratuită uriașă.
Este unul dintre cele mai clare exemple recente de bumerang de comunicare: încercarea de a construi superioritatea unui produs prin deprecierea altuia a mutat atenția publicului de la croissant la merdenea.
Niculușcă și Mița Biciclista și-au cerut scuze
După reacțiile din online, Edmond Niculușcă și reprezentanții La Mița Biciclista și-au cerut scuze public.
Scuzele au schimbat însă doar parțial dinamica scandalului. Discuția se mutase deja de la o reclamă pentru produse de patiserie la o dezbatere despre elitism, snobism, gusturi alimentare și raportarea Bucureștiului contemporan la locurile tradiționale ale orașului.
Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, a intervenit și el în discuție, afirmând că nu își imaginează Bucureștiul fără merdenele, dar că „e loc și pentru croissant”.
Dar ce este, de fapt, margarina?
Aici povestea devine mai interesantă decât disputa dintre două patiserii.
Margarina nu a fost inventată ca lubrifiant sau combustibil, așa cum circulă uneori pe internet. Originea ei este mult mai simplă și mai documentată: în Franța secolului al XIX-lea, împăratul Napoleon al III-lea a lansat o competiție pentru găsirea unui înlocuitor ieftin pentru unt, destinat inclusiv marinei și persoanelor cu venituri mai mici.
Dulciurile din cofetării mai scumpe decât în 2020
Chimistul Hippolyte Mège-Mouriès a dezvoltat produsul care avea să devină margarină. Primele variante erau obținute din grăsimi animale și lapte, iar avantajul lor principal era prețul mai mic decât al untului. Produsul a fost brevetat în 1871 și s-a răspândit ulterior tocmai pentru că era mai ieftin decât untul.
Așadar, margarina s-a născut ca substitut al untului, nu ca un produs destinat utilizării industriale în loc de combustibil.
Problema reală a margarinei: grăsimile trans
Controversa are însă o bază reală atunci când discuția ajunge la anumite tehnologii folosite în trecut pentru fabricarea margarinei.
În secolul XX, hidrogenarea parțială a uleiurilor vegetale a permis obținerea unor grăsimi solide și stabile, utile în industria alimentară. Procesul a dus însă și la formarea acizilor grași trans industriali.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, grăsimile trans industriale nu au beneficii cunoscute pentru sănătate și cresc riscul de boli cardiovasculare. OMS estimează că aportul de grăsimi trans produse industrial este asociat anual cu sute de mii de decese la nivel mondial și recomandă eliminarea lor din alimentație.
Important este însă să nu confundăm margarina istorică sau produsele care conțineau uleiuri parțial hidrogenate cu toate margarinele comercializate astăzi. Industria alimentară a schimbat formulele, iar legislația europeană limitează strict cantitatea de grăsimi trans industriale din alimente.
Prin urmare, afirmația corectă nu este că „orice margarină este toxică”, ci că grăsimile trans industriale rezultate în special din uleiurile parțial hidrogenate reprezintă un risc alimentar bine documentat și trebuie evitate.
Untul nu transformă automat un produs de patiserie într-un aliment sănătos
Aici merită pusă și cealaltă jumătate a problemei.
Faptul că un croissant sau un alt produs de patiserie este făcut cu unt nu înseamnă automat că produsul este sănătos. Untul este o sursă importantă de grăsimi saturate, iar recomandările moderne de alimentație pun accent pe limitarea aportului excesiv de grăsimi saturate și pe înlocuirea lor, atunci când este posibil, cu grăsimi nesaturate.
Cu alte cuvinte, „cu unt” nu înseamnă automat „sănătos”, după cum „cu margarină” nu înseamnă automat „toxic”.
Pentru consumator, contează ingredientele exacte ale produsului, cantitățile, frecvența consumului și compoziția întregii diete.
Și unde intră untura de porc?
Discuția despre merdenea are însă și o dimensiune gastronomică.
În bucătăria românească tradițională, untura de porc a fost folosită inclusiv la prepararea aluaturilor. Sursele despre gastronomia tradițională românească documentează utilizarea unturii pentru aluaturi, alături de folosirea ei la prăjit și la conservarea alimentelor.
Asta înseamnă că o merdenea făcută cu untură de porc poate fi prezentată drept o variantă care se înscrie într-o tradiție culinară mai veche. Nu înseamnă însă că untura este „mai sănătoasă” decât toate celelalte grăsimi: ea conține o cantitate importantă de grăsimi saturate și trebuie privită în primul rând ca ingredient culinar.
Diferența este, în primul rând, una de rețetă, tehnologie și gust, nu o demonstrație simplă că un produs este sănătos iar celălalt este nociv.
Merdeneaua a câștigat exact bătălia pe care nu o ceruse
Partea cea mai interesantă a scandalului este, probabil, aceasta: Patiseria Amzei nu a avut nevoie să lanseze o campanie agresivă împotriva Mița Biciclista.
A fost suficient ca oamenii să cumpere merdenele.
Clipul care trebuia să pună în valoare croissantul cu unt a făcut din merdenea un subiect național. Produsul simplu, ieftin și asociat cu Bucureștiul de zi cu zi a devenit, pentru câteva ore, un simbol al orașului.
Iar oamenii nu au apărat doar o rețetă. Au apărat și ideea că un produs popular nu devine mai puțin valoros pentru că nu este vândut într-un spațiu premium.
Lecția de marketing din scandalul merdenelei
Pentru La Mița Biciclista, episodul este o lecție despre cât de riscantă poate deveni publicitatea construită pe contrastul dintre „noi” și „ceilalți”.
Poți spune că produsul tău este făcut cu unt. Poți explica de ce ai ales untul. Poți vorbi despre ingrediente, tehnică, origine și gust.
Este însă mult mai riscant să construiești mesajul prin ridiculizarea celor care aleg alt produs.
În cazul de față, diferența dintre cele două abordări a devenit evidentă: croissantul putea fi promovat pentru ceea ce este, fără ca merdeneaua să fie transformată în adversar.
Iar reacția publicului a demonstrat ceva ce orice om de marketing știe, dar pe care uneori campaniile îl uită: consumatorii nu aleg întotdeauna ceea ce li se spune că este „mai bun”. Uneori aleg exact produsul pe care li se spune că nu ar trebui să îl mai mănânce.
