Vietnam a reușit să obțină un rezultat de invidiat în perioada pandemiei, raportând doar 300 de bolnavi de COVID-19 și niciun mort, în ciuda faptului că împarte o graniță lungă cu China și are o populație de 97 de milioane de oameni, scrie BBC.
A trecut deja o lună de la ultima trasmitere a virusului în comunitate, iar țara începe să ridice restricțiile.
Experții sunt de părere că, spre deosebire de alte țări care acum se luptă cu noul coronavirus, Vietnam a realizat că are o mică fereastră de timp pentru a acționa preventiv și a profitat de șansă.
Deși măsurile luate s-au dovedit eficiente din punct de vedere al costurilor, abordarea intruzivă are dezavantaje și experții spun că ar putea fi prea târziu ca alte state să învețe din reacția Vietnamului.
Guvernul a lansat un plan de urgență încă din ianuarie
„Când te confrunți un astfel de agent patogen nou și posibil periculos, e mai bine să exagerezi”, spune Todd Pollack, doctor în cadrul unui program încheiat între Universitatea Harvard și Ministerul vietnamez al Sănătății.
Fiind conștient că sistemul său de sănătate ar fi compleșit chiar și de o răspândire ușoară a virusului, guvernul de la Hanoi a acționat preventiv, la scară largă.
La începutul lunii ianuarie, înainte să aibă un caz confirmat, autoritățile din Vietnam introduceau „măsuri drastice” pentru a se pregăti de pneumonia misterioasă care ucisese deja doi oameni în Wuhan. Când primul caz a fost confirmat în Vietnam, la un bărbat sosit din Wuhan, pe 23 ianuarie, planul de urgență era deja în vigoare.
„S-a acționat foarte rapid într-o manieră care părea exagerată la acel moment, dar care s-a dovedit a fi gândită”, a spus profesorul Guy Thwaites, directorul Oxford University Clinical Research Unit din Ho Chi Minh City, care lucrează cu guvernul în cadrul unui program de boli infecțioase.
Măsuri luate înainte să apară primul caz în țară
Vietnam a introdus măsuri care aveau să fie lansate în alte țări peste abia câteva luni: a restricționat deplasările, a monitorizat și apoi a închis granița cu China, a crescut numărul controalelor medicale la graniță și în alte locuri vulnerabile, școlile au fost închise încă din ianuarie. Vietnam a pornit apoi un proces laborios de depistare a contactelor pacienților.
„Vietnam este o țară care s-a confruntat des cu epidemii în trecut”, spune doctorul Thwaites, amintind de SARS în 2003, gripa aviară în 2010 și focare de pojar și febră dengue.
La mijlocul lunii martie, oamenii care intrau în Vietnam și cei care avuseseră contact cu un bolnav petreceau 2 saptămâni în carantină. Costurile erau acoperite de stat, însă condițiile nu erau cele mai bune.
Informarea publicului s-a făcut constant
Deși Vietnam nu a instaurat niciodată o izolare la nivel național, a impus astfel de măsuri pentru anumite orașe mici.
Guvernul a trimis SMS-uri constant încă de la începutul epidemiei și le-a spus oamenilor cum se pot proteja. Doctorul Todd Pollack spune că guvernul „a comunicat foarte bine cu publicul”. Mașinăria de propagandă a singurului partid din Vietnam a desfășurat o campanie extinsă, folosind retorică și imagini din perioade de conflict pentru a uni publicul în lupta contra unui inamic comun.
„A dat impresia că societatea lucra împreună pentru învingerea unui dușman”, a spus Pollack.
Datele sunt de încredere, spun experții
Datele furnizate de Vietnam sunt atât de bune încât au ridicat semne de întrebare cu privire la acuratețea lor, însă comunitatea medicală și cea diplomatică consideră nu există motive pentru a fi puse la îndoială.
Echipa profesorului Thwaites se află în cel mai mare spital de boli infecțioase din Vietnam. El spune că dacă ar fi existat cazuri neraportate, nediagnosticate sau nedepistate „le-am fi văzut în spital și nu s-a întâmplat asta”. Echipa lui a realizat 20.000 de teste și Thwaines spune că datele lor se potrivesc cu cele emise de autorități.
Temeri privind încălcarea drepturilor omului
Phil Robertson de la Human Rights Watch este de părere că au existat cu siguranță „excese” în timpul măsurilor de carantină. Distanțarea socială și instaurarea carantinei s-a bazat pe sistemul extins de „cadre loiale partidului, care spionau locuitorii din cartiere și raportau mai sus”, a declarat el pentru BBC.
Exemplul din Vietman vine târziu
Profesoul Thwaines spune că politicile aplicate în Vietnam „nu ar putea fi introduse” în țările deja grav afectate, însă statele care încă nu au fost lovite de virus pot lua ca exemplu Vietnam.
„Prevenția este întotdeauna mai bună decât un leac și în general mai ieftină”, spune doctorul Thwaines.
