În contextul verii tropicale care pârjolește mai nou și grajdul renilor lui Moș Crăciun, trenurile de pe șinele mioritice se târăsc cu viteze ce l-ar transforma în rachetă pe cel cu care călătorea Caragiale când a scris schița ”Bubico”.
Cum niciun politician autohton de rang mediu-înalt nu merge cu trenul nici când este în excursie în Japonia, creierele aleșilor nației – netede precum Bărăganul iarna, nasc fără opreliști idei năstrușnice. Ba chiar le re-moșesc pe cele deja născute cu handicap vizibil, în urmă cu ani buni.
Aflăm cu nedisimulată stupoare că la întâlnirea formală dintre premierii Ungariei și României, Viktor Orban și Marcel Ciolacu, s-au reluat discuțiile privitoare la o idee veche de prin 2007, de când la cârma Transporturilor era Orban-ul carpatic cu prenume de Rege francez, adică Ludovic însuși.
Chiar dacă pare un banc de inspirație îndoielnică, este vorba, totuși, de un tren de mare viteză care să lege capitalele țărilor, prietene doar când e de față coana Europa. Cum toată lumea știe, România și Ungaria nu se aveau bine nici reprezentate de bacii din Miorița, iar când nu e atentă tanti UE, se scuipă și se calcă reciproc de picioare precum loazele clasei, trimise de învățătoare în utima bancă.
Nu doar ăsta ar fi motivul pentru care ideea TGV-ului ce ar trece prin pustă și Carpați pare ciudată. Întrebările sunt multe, dar destul de simple. Una ar fi: ce câștigă vecinii noștri de la vest dintr-o investiție evaluată în prezent la circa 15 miliarde de euro? Budapesta este deja de mai bine de un secol o metropolă cu un success turistic infinit mai mare decât cel al Bucureștiului. De ce ar cheltui o grămadă de bani ca să faciliteze accesul vizitatorilor lor spre vecinul de la est, pe care l-au disprețuit și iobăgit veacuri întregi?
În plus, devizul e întocmit de noi, deci, odată intrat șantierul pe teritoriul românesc, prețul unui tunel feroviar ar putea fi calculat ca și cum ar fi tencuit pe interior cu nucă și miere, ca un kurtos kalacs întors pe dos.
Oricum, ideea va rămâne, cel mai probabil, tot la stadiul în care a fost în ultimii 16 ani.
Vor mai veni pe aici multe trupe de rock și DJ de festival, care vor striga: „Hello Romania! I love you Budapest!”. Și ne vom delecta alte câteva decenii cu bancuri precum ăla cu: „ – Mamaie, dă mâna să te ajut să urci în tren. – Nu, maică. Merg pe jos, că mă cam grăbesc”.
Citește și: Ciolacu și Viktor Orban vor un tren de mare viteză între Budapesta și București
