Justiția a închis ușa după Dosarul 10 August. Șefii Jandarmeriei răsuflă ușurați! Tribunalul Bucureşti a respins marţi solicitarea DIICOT de redeschidere a anchetei împotriva foştilor şefi ai Jandarmeriei în dosarul „10 august”.
Decizia instanţei este definitivă.
Practic, prin această decizie, dosarul va fi clasat, iar foştii şefi ai Jandarmeriei nu vor fi urmăriţi penal pentru intervenţia împotriva manifestanţilor la mitingul din Piaţa Victoriei din august 2018.
Cererea DIICOT s-a plimbat mai multe luni între instanţe, deoarece judecătorii nu erau lămuriţi cine are competenţa de a soluţiona acest caz.
Vezi și DIICOT redeschide dosarele penale pentru șefii Jandarmeriei în Dosarul 10 august
Pe 4 august 2020, fostul procuror-şef al DIICOT Giorgiana Hosu a infirmat parţial soluţia de clasare a dosarului „10 august” şi a dispus redeschiderea urmăririi penale în cazul foştilor şefi din Jandarmerie: colonelul Gheorghe Sebastian Cucoş, maiorul Laurenţiu Cazan, colonelul Cătălin Sindile şi comisarul-şef de poliţie Mihai Dan Chirică.
Decizia trebuia însă aprobată de un judecător, iar cererea DIICOT a fost trimisă la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa care hotăra pe 10 august 2020 că nu are competenţa materială de a soluţiona cererea procurorilor şi a trimis dosarul la Tribunalul Bucureşti.
În ordonanţa de redeschidere a anchetei, Giorgiana Hosu explica faptul că procurorul Doru Stoica, cel care a clasat acuzaţiile la adresa şefilor Jandarmeriei, nu a readministrat probele strânse de Parchetul Militar în dosarul ”10 august” şi nici nu a reaudiat suspecţii, victimele şi martorii. Mai mult, Giorgiana Hosu arăta că şefii Jandarmeriei nu au vrut să dea declaraţii atunci când au fost chemaţi la Parchetul Militar, însă ei trebuiau citaţi la DIICOT, după preluarea dosarului de la procurorii militari.
Totodată, nicio persoană vătămată şi niciun martor nu au fost citaţi la DIICOT, cu excepţia unor oficiali – Carmen Dan, Speranţa Cliseru, Aurelian Bădulescu şi Alin Ionel Mastan.
În plus, spunea Giorgiana Hosu, nu au fost readministrate probele strânse de Parchetul Militar şi nu au fost solicitate mai multe probe de natură tehnică, în condiţiile în care o parte din înregistrările video aflate la dosar nu au putut fi accesate.
Procurorul Doru Stoica invoca în ordonanţa de clasare „credinţa sinceră” a autorităţilor în aplicarea legii şi o complicitate morală a protestatarilor paşnici din Piaţa Victoriei, care nu s-au delimitat de cei care au exercitat violenţe asupra forţelor de ordine, ci chiar s-au amuzat.
Stoica susţinea că nu toate „victimele colaterale” ale violenţelor din Piaţa Victoriei au fost şi „victime inocente”.
El recunoştea că deciziile luate de autorităţi în gestionarea protestului din Piaţa Victoriei nu au fost perfecte, însă, în condiţiile în care unii protestatari paşnici îi încurajau pe cei violenţi să exercite acte de agresiune împotriva jandarmilor, singura constantă pentru gestionarea situaţiei a fost „mai stricta aplicare a legii”.
„Într-o dinamică a evenimentelor pe parcursul cărora ambivalenţa ‘protestatar paşnic – protestatar violent’, respectiv ‘protestatar violent – protestatar paşnic’ s-a succedat cu repeziciune şi a cuprins o masă mare de participanţi la adunarea publică de protest, singura constantă de natură a permite gestionarea situaţiilor cu potenţial degenerativ la adresa ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului a constituit-o mai stricta aplicare a legii. (…) Deciziile luate la faţa locului nu sunt perfecte, însă ele vor trebui fundamentate pe o credinţă sinceră în aplicarea legii”, spunea procurorul DIICOT.
El invoca dispoziţii CEDO, în sensul că utilizarea forţei de către reprezentanţii statului poate fi justificată atunci când se bazează pe „credinţa sinceră”, chiar dacă ulterior se dovedeşte că intervenţia a fost greşită.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că ‘utilizarea forţei de către agenţi ai statului poate fi justificată (…) în cazul în care se bazează pe credinţă sinceră, care este percepută, din motive întemeiate, valabilă în acel moment, dar care ulterior se dovedeşte a fi greşită. A se considera altfel ar însemna impunerea unei sarcini nerealiste asupra statului şi a legii în îndeplinirea îndatoririlor lor, poate chiar în detrimentul vieţii lor şi a celorlalţi'”, explica procurorul.
El oferea câteva exemple de intervenţii ale jandarmilor, care ar putea fi catalogate ca fiind „disproporţionate”, însă ele beneficiază de „prezumţia de legalitate”, deoarece în piaţă nu mai era vorba de un protest paşnic, ci de o confruntare între două tabere beligerante.
„Capturile de ecran surprind gestul unui bărbat, care, aflat la zona de contact cu forţele de ordine, se foloseşte de o sticlă pentru a arunca cu lichide în jandarmi. Aceştia reacţionează pe direcţia protestatarului violent cu substanţe iritant-lacrimogene. Analizată separat de contextul evenimentelor care au precedat acest moment, acţiunea jandarmilor ar putea fi criticată sub aspectul necesităţii, gradualităţii şi proporţionalităţii. Plasată însă în contextul presiunilor constante şi al violenţelor exercitate de protestatari diferiţi din categoria celor care iniţial păreau a se manifesta paşnic, dar care deveneau violenţi într-o succesiune a evenimentelor al cărei tablou general evoca mai degrabă imaginea confruntării a două tabere beligerante, decât pe cea a unei adunări publice de protest desfăşurată în limitele legii, analiza modului în care forţele de ordine au gestionat punctual fiecare act de răspuns la adresa acţiunilor violente/ameninţătoare la care au fost supuse, va beneficia de acea prezumţie de legalitate asociată obligaţiei de instituire a unor sarcini realiste ce exced dimensiunii filosofice a paradigmei: cum ar fi fost dacă…?!”, se mai arăta în soluţia de clasare.
