Există țări pe care le vizitezi și există țări pe care le traversezi. Tunisia face parte din a doua categorie. Nu este o destinație care să se lase descoperită din șezlongul unui resort all-inclusive, oricât de confortabil ar fi acesta.
Tunisia trebuie parcursă cu autobuzul, cu mașina, cu ochii larg deschiși și cu răbdarea de a înțelege că, uneori, două lumi complet diferite pot exista în interiorul acelorași granițe. Într-o săptămână poți trece de la cafenelele elegante ale Mediteranei la marginea Saharei. De la vile albe cu vedere spre mare la locuințe troglodite săpate în stâncă. De la tineri care discută în franceză despre afaceri și universități europene la păstori care își conduc cămilele printr-un peisaj ce pare neschimbat de sute de ani. Am făcut acest drum în interiorul Tunisiei cu agenția Vacanza și cu un autocar condus de un adevărat personaj, șoferul Ali Boutrif, omul bun la absolut toate.
Tunisia nu este mare. Dar este imensă.
*Tunis – poarta dintre Africa și Europa
Călătoria a început la Monastir, dar schimbăm acele ceasornicului și dăm partea leului capitalei Tunis. Orașul nu impresionează prin monumentalitate. Nu are grandoarea Parisului și nici energia haotică din Cairo. În schimb, are ceva mai subtil: senzația permanentă că Africa și Europa se împletesc într-un loc. În centrul modern găsești bulevarde largi, clădiri ridicate în perioada protectoratului francez și terase unde cafeaua se bea lent, ca în sudul Franței. La câteva străzi distanță începe medina, un labirint de alei înguste, parfumuri de condimente și negustori care au ridicat arta negocierii la rang de patrimoniu cultural. Tunis este genul de oraș care nu se oferă imediat. Trebuie să-l lași să vorbească.
*Sidi Bou Said – satul care a ales culoarea albastră
La doar câțiva kilometri de capitală apare una dintre cele mai fotografiate imagini ale Tunisiei: Sidi Bou Said. Case albe cu uși albastre. Ferestre albastre. Balcoane albastre. Cer albastru. Mare albastră. La început pare un decor construit special pentru Instagram. După câteva ore înțelegi că satul are ceva autentic în frumusețea lui. Străduțele urcă spre faleză, iar din loc în loc se deschid perspective spectaculoase asupra Golfului Tunis. În serile de vară, localnicii și turiștii se amestecă pe terasele suspendate deasupra mării. Ceaiul cu mentă și semințe de pin devine un ritual obligatoriu, iar apusul transformă întreaga așezare într-o acuarelă. Dacă Tunisia ar avea o carte de vizită, probabil că ar arăta exact așa.
*Hammamet – vacanța mediteraneană
Mai la sud, drumul urmărește litoralul și ajunge în Hammamet. Aici începe Tunisia pe care o cunosc majoritatea europenilor. Hoteluri uriașe. Grădini cu palmieri. Plaje curate. Piscine care par să nu se termine niciodată. Hammamet trăiește din turism și nu încearcă să ascundă acest lucru. Orașul este bine organizat, primitor și construit pentru confortul vizitatorilor. Totuși, dincolo de resorturi, medina păstrează farmecul unei așezări vechi de pescari. Seara, când magazinele se luminează și mirosul de pește la grătar se amestecă cu briza Mediteranei, Hammamet devine mai autentic decât își imaginează mulți turiști.
*Monastir – orașul dintre istorie și vacanță
Dacă Hammamet este stațiunea prin excelență, Monastir este locul unde turismul și istoria conviețuiesc firesc. Ribatul, vechea fortificație arabă ridicată deasupra mării, domină orașul și amintește că aceste țărmuri au fost cândva avanposturi ale lumii islamice. În apropiere se află mausoleul lui Habib Bourguiba, părintele independenței tunisiene, venerat și astăzi de mulți localnici. Dar Monastir nu este doar despre trecut. Faleza lungă, portul de agrement și plajele transformă orașul într-unul dintre cele mai plăcute locuri de pe litoralul tunisian. Aici pare că Tunisia și-a găsit un echilibru.
*El Jem – Roma din mijlocul Africii
Apoi, aproape pe neașteptate, apare una dintre marile surprize ale țării. În mijlocul unei regiuni aride se ridică amfiteatrul din El Jem. Este atât de mare încât pare plasat greșit pe hartă. Privindu-l, ai impresia că cineva a luat o bucată din Imperiul Roman și a abandonat-o în Africa de Nord. Construcția este una dintre cele mai bine conservate din lume și amintește că Tunisia a fost, vreme de secole, una dintre cele mai prospere provincii romane. În tribunele sale de piatră, liniștea de astăzi contrastează cu imaginile gladiatorilor și ale mulțimilor care umpleau odinioară arena.
*Tozeur – ultima stație înaintea deșertului
După El Jem, peisajul începe să se schimbe. Vegetația dispare treptat. Pământul devine mai uscat. Culorile se reduc la nuanțe de galben și ocru. În cele din urmă ajungi în Tozeur, orașul-oază de la marginea Saharei. Aici începe adevărata aventură. Mii de palmieri formează o insulă verde într-un ocean mineral. Casele sunt construite din cărămizi galbene decorate geometric, iar lumina pare diferită de cea de pe coastă. Mai puternică. Mai dură. Mai sinceră.
*Sahara – locul unde timpul încetinește
Dincolo de Tozeur începe deșertul. Nu cel romantic din filme, cu dune perfecte și caravane nesfârșite, ci un teritoriu vast, uneori auster, alteori magnific, unde omul înțelege rapid cât de mic este. Drumurile traversează întinderi care par infinite. Din loc în loc apar sate berbere și locuințe troglodite săpate în stâncă. Copii care salută turiștii. Negustori care oferă eșarfe, curmale sau plimbări cu cămila. Uneori vezi câte un berber alergând după un grup de turiști pentru a obține câțiva dinari în schimbul unei fotografii. Imaginea este greu de uitat. La doar câteva sute de kilometri, în nord, hotelurile servesc șampanie europeană lângă piscine de lux. Aici, câțiva dinari încă au valoare.
Simona Halep, brand ambassador al AnimaWings
Tunisia este probabil una dintre cele mai contrastante țări pe care le poți traversa într-o singură săptămână.
