Radu Gyr – condamnat la moarte de către comuniști pentru o poezie

0
radu-gyr

„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului Radu Gyr. Poezia a fost scrisă în închisoare, memorată şi aşternută pe hârtie abia după eliberare. Comuniştii au considerat-o un act de instigare şi l-au condamnat pe poet la moarte.

Laureat în mai multe rânduri al Academiei Române

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Coco Dumitrescu, s-a născut pe 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel. A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munţi”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, unde era elev. Devenit student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, a publicat primul volum de versuri „Linişti de schituri” în 1924.

Radu Gyr a fost de mai multe ori laureat (1926, 1927, 1928 si 1939) al Societăţii Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură si al Academiei Române, a fost doctor în litere și Conferenţiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

În 1940, pe timpul guvernării legionare, a fost numit director general al teatrelor. În această calitate ia initiativa înfiinţării Teatrului Evreiesc.

În închisoare sub Carol al II-lea, Antonescu și comuniști

Poetul şi-a petrecut aproape 20 de ani în închisoare. Prima perioadă de detenţie a fost în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Atunci a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu şi alţi intelectuali care împărtăşeau ideile extremei drepte.

După eliberarea din detenţie, a fost trimis, pentru „reabilitare”, în batalioanele de la Sărata. S-a întors din război rănit, dar cu o raniţă plină de poeme pe care le-a publicat în 1942, în volumul „Poeme de războiu”. Cartea a fost cenzurată de regim. În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor creştini”, alături de Nichifor Crainic şi Pamfil Şeicaru. Justiţia l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică.

Condamnat la moarte pentru o poezie

Poezia a fost scrisă în timpul primei detenţii. Poetul a creat-o în celulă şi a memorat fiecare vers. În perioada de libertate de după 1956, Radu Gyr a aşternut poezia pe hârtie. Versurile au fost considerate de autorităţi drept o instigare împotriva regimului comunist: „Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Citește și: 180 de ani de la nașterea lui Ion Creangă, cel mai cunoscut învățător

Pentru versurile din „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, Radu Gyr a primit, iniţial, pedeapsa cu moartea. „Tribunalul în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal”, scria în sentinţa judecătorească din 1959.

Poetul a făcut recurs în aprilie 1959, dar cererea a fost respinsă. Comuniştii îi vor comuta ulterior sentinţa la 25 de ani de muncă silnică. Închis în temniţa comunistă, Radu Gyr a aflat abia după 11 luni de modificarea sentinţei. Poetul a efectuat, în final, şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964.

Cum își compunea Radu Gyr poeziile în închisoare

Să scrii poezii în temniţă nu era un lucru prea ușor. Simpla deţinere a unui creion sau a unei bucăţi de hârtie îţi atrăgeau bătăi teribile și săptămâni de izolare la Zarca (o celula neîncălzită, din beton, cu apă pe jos, fără pat și scaune, în care deţinutul dormea în picioare sau pe jos).

Metodele de scriere ţin de domeniul incredibilului. Deţinuţii foloseau bucăţi de săpun sau de sticlă pe care se sufla praful destinat deratizării pe care se scrijelea cu o așchie. O altă metodă de „a scrie” o constituia înnodarea aţei, poezii întregi „fiind inșirate” pe aţe smulse din zeghe sau din paturi. Talpa de bocanc, captușeala hainelor, obloanele sau pereţii celulelor au servit ca suport pentru strălucite opere literare.

Creaţia poetului Radu Gyr a cunoscut înălţimi nebănuite în bezna temniţelor comuniste. Evoluţia poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric ai acelor ani grei de viaţă inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea continuă, frigul cumplit, moartea ca prezenţă zilnică, se cearta cu Dumnezeu, cerea razbunare pentru ca în final să ajungă la o liniște sufletească și la o credinţă adâncă înţelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care-i sta în faţă. „Crezul” său devine crezul unei întregi generţii aruncată de comuniști în „toiul beznelor adânci”.

Lăsaţi un mesaj

Te rugăm să adaugi un comentariu
Vă rugăm să completaţi numele