Calculul greșit al lui Vladimir Putin arată la fel de dezastruos astăzi ca și în februarie.
De șase luni, Rusia și Ucraina duc un război în oglindă. O mare parte din ceea ce a fost susținut ca adevăr la Moscova s-a dovedit a fi imaginea în oglindă.
În interiorul Rusiei, la începutul lunii februarie, oamenii apropiați de Kremlin nu credeau că trupele care se adună la granița cu Ucraina vor invada efectiv. Când Vladimir Putin a comandat tancurilor să treacă granița, înainte de zorii zilei de 24 februarie, ofițerii săi au purtat uniforme pentru parada victoriei pe care se așteptau să o organizeze în câteva zile. Dușmanii lor erau considerați naziști ucraineni, luptând pentru o țară care existase doar ca o născocire a planificatorilor sovietici. În timpul luptei cu crimele de război, inclusiv bombardarea unui teatru plin de copii în Mariupol și uciderea civililor în Bucha, în afara capitalei, Kiev, au fost descrise ca provocări ucrainene puse în scenă pentru a câștiga simpatia occidentală.
Fiecare dintre aceste afirmații inversează realitatea. Serviciile de informații americane și britanice au ajuns la concluzia că Putin va invada cu luni înainte de a emite ordinul – și a deschis noi drumuri, împărtășind evaluarea lor guvernelor și presei. Uniformele respective au fost distruse, împreună cu mii de vehicule blindate, respinse în afara Kievului de trupele ingenioase ale Ucrainei. Sub asaltul rusesc, Ucraina nu a făcut decât să-și adâncească identitatea ca democrație de orientare occidentală. În timp ce este condusă de un lider evreu inspirat, țara care de fapt cade pradă fascismului este Rusia. Reprimarea i-a condus în exil pe mulți dintre cei mai talentați și mai luminați cetățeni ai săi. Rusia a comis crime de război după ce blitzkrieg-ul său a eșuat, poate pentru a intimida ucrainenii, poate și pentru că a renunțat la vechile tactici de a supune inamicul pe măsură ce a luat teritoriu în sudul și estul Ucrainei.
În Rusia, Kremlinul continuă să insiste că efectuează o operațiune militară specială care se desfășoară conform planului. În realitate, Putin este blocat într-un război care a deviat dezastruos de la curs.
În lumea largă, războiul a dovedit vigoarea alianței NATO. Liderii din America și Europa au ajuns să-l vadă pe Putin ca pe o amenințare la adresa întregului Occident. Cu prudență la început, dar cu îndrăzneală din ce în ce mai mare, au răsplătit Ucraina pentru statornicia ei cu arme și bani. Președintele Donald Trump a numit ONU „învechit”. Sub Joe Biden, America a promis 40 de miliarde de dolari Ucrainei și a fost de acord să mute trupe pe frontul de est al alianței. Germania a ajuns la un punct de cotitură, în care a recunoscut nevoia unei schimbări radicale în securitatea și energia sa. Când Finlanda și Suedia au văzut o campanie menită să oprească extinderea NATO, au răsturnat decenii de diplomație și au solicitat să se alăture. Țările europene și-au deschis granițele pentru peste 6 milioane de ucraineni. Occidentul a impus sancțiuni cuprinzătoare asupra rușilor puternici atașați lui Putin, asupra băncii centrale și sistemului financiar, asupra petrolului și cărbunelui și asupra furnizării de bunuri de înaltă tehnologie.
Dar războiul a evidențiat și influența în scădere a Occidentului. Sancțiunile au avut rezultate mixte, parțial pentru că o mare parte din lume a refuzat să se alăture Occidentului pentru a condamna Rusia. China a sprijinit Kremlinul din punct de vedere diplomatic, deși a fost atentă la trimiterea de arme. India, ca multe țări, a ales să nu impună sancțiuni, ci a cerut tuturor părților să discute despre pace. Ambii au cumpărat petrol suplimentar rusesc, atenuând impactul sancțiunilor occidentale. Unele țări simpatizează cu argumentul Rusiei că America și Occidentul își aruncă cu aroganță greutatea; unii sunt supărați de suferința cauzată de petrol și alimente scumpe – deși prețurile ambelor au început să scadă. În cazul cerealelor, acest lucru se datorează parțial faptului că Rusia și Ucraina au ajuns la un acord cu privire la transporturile din Odesa. Puține țări par să fie de acord cu argumentul occidental conform căruia au interesul să susțină principiul că o mare putere nu ar trebui să-și invadeze vecini.
Războiul de oglindă este cel mai intens din Europa din 1945. Următoarele sase luni vor fi probabil grele. Penuria de energie va testa hotărârea susținătorilor europeni ai Ucrainei. În America, umbra domnului Trump ar putea cădea din nou peste ceea ce, până acum, a fost o operațiune impresionant de bipartizană. Unitatea în interiorul Ucrainei s-ar putea sfărâma pe măsură ce ravagiile iernii și asaltul rusesc se adaugă suferinței oamenilor. În interiorul Rusiei, un sentiment din ce în ce mai mare al inutilității și ruinei campaniei ucrainene l-ar putea determina pe Vladimir Putin să dubleze efortul în speranța de a câștiga.
Pe câmpul de luptă, armatele ruse și ucrainene sunt obosite. Ucraina pare să aibă avantaj, deoarece lansează atacuri cu rachete adânc în teritoriul ținut de Rusia și folosește arme extrem de precise furnizate de Occident pentru a împiedica Rusia să-și aprovizioneze trupele. Dar Ucraina nu este încă capabilă să forțeze Rusia să se întoarcă aproape de linia de la graniță de dinainte de 24 februarie. Putin nu are nicio intenție evidentă de a da înapoi și a sugerat că va recurge la arme nucleare dacă mâna lui este forțată. În această sală de oglinzi, este greu să vezi o cale care să ducă la pace.
