Actorul a intervenit la Radio Sport Total FM pentru a discuta despre sport și teatru.
„Aș fi putut să fiu un mare portar de fotbal, am și fost de altminteri, eram portarul echipei la Liceul August Treboniu Laurian din Botoșani, care a activat prin anii 1967 și 1968 într-o ligă județeană. Pot să vă spun că am luat un gol de la 50 de metri, pentru că mie îmi plăcea Datcu și spuneam că de abia așteptăm să-mi vină o minge cum îi venea lui Datcu sub bară, să sar și să o boxez. A dracu minge venea și eu mă uitam la ea, și Datcul din mine nu a reacționat nicicum. Aveam un training superb, am plonjat și pe jos era numai pietriș, iar trainingul meu s-a rupt de la umăr până la căclâie. Cam asta a fost istoria mea fotbalistică să spun așa, dar aș fi putut fi un foarte bun jucător de ping-pong. Am avut o echipă de ping-pong la Teatrul Național și m-am întâlnit cu un fost antrenor al echipei naționale, un domn în vârstă, nu mai țin minte acum, m-a dus în sediul unde se antrenau fetele de la națională și m-a învățat un top spin. Când am venit și i-am tras lui George Mihăiță un top spin de a rămas năuc, drept pentru care am fost extrem de fericit. El spunea că singurul pe care nu putea să-l bată și care îl enerva îngrozitor era Mălăele, care dă niște mingi fleșcăite, așa cum joacă și tenis de câmp de alminteri. După aceea, am trecut la tenis de câmp. La tenis de câmp, eram genial, credeți-mă, am descoperit când eram deja bătrân și nu mai aveam cum să învăț că racheta se duce și se continuă până peste umăr, iar eu o loveam așa. Aveam un creier superb, mă uitam la el, mă băgam în mintea adversarului și știam unde să-i trimit mingea și acolo îi trimiteam, dar sigur, mingea se ducea unde voia ea, nu unde eram eu cu gândul. Vreau să vă spun că am o performanță miraculoasă pe terenul de la radio, la Știrbei, am spart geamuri, am omorât vrăbii, a intrat o minge într-o oală de ciorbă a unei vecine de acolo. Teatrul l-a învins până și pe posibilul chirurg din mine, adică ca să vă spun așa, nu mi-a plăcut cartea și atunci m-am făcut actor. Acum, mă uit la tenis, dar sunt extrem de selectiv. Doar dacă joacă o jucătoare română mă uit, dar dacă nu, prefer să nu mă uit.
Mă uit la fotbal, dar numai doar dacă vreau să-mi fac ficatul mare când joacă echipa națională, pentru că nu pot să înțeleg această absurditate din mine prin a-mi face rău de unul singur, când aș putea pur și simplu să-mi aduc aminte de Gică Hagi și de toată gașca lui, și să mă bucur că am jucat fotbal ca atunci. Ori ăștia din Andorra au mâncat fotbalul pe pâine și noi am pierdut vremea pe la cârciumi, ori nu știu ce se întâmplă. Aproape că pot să pariez că ne vom înăbuși rău cu Andorra“, a spus Mihai Mălaimare la Radio Sport Total FM.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul www.SPTFM.ro, sau accesând înregistrarea de mai jos:
