Facturile cresc, ratele apasă, spitalele se închid temporar pentru lipsă de personal, iar mii de români muncesc în străinătate ca să trimită acasă câteva sute de euro lunar. În acest climat economic dur, o mână de personaje conectate politic gestionează milioane din bani publici cu o lejeritate demnă de oligarhi.
Printre ei, Mihai Busuioc – fost șef al Curții de Conturi și actual judecător constituțional – și Traian Halalai, șeful Exim Banca Românească, instituție deținută în proporție de aproape 99% de statul român.
Halalai conduce o bancă „de stat” menită să susțină economia românească, mai ales exportatorii și întreprinderile strategice. În realitate, banii publici ajung, printre altele, să plătească o chirie dublă unui intermediar privat pentru un sediu care aparține statului. În paralel, directorul își petrece nopțile prin cluburile exclusiviste din Saint-Tropez.
Iar Busuioc, ajuns la Curtea Constituțională, lasă în urmă o instituție de control amorțită, golită de atribuții și cu un buget direcționat spre proiecte de imagine.
Busuioc: „independentul” care slăbește puterile Curții de Conturi
Mihai Busuioc, fost președinte al Curții de Conturi și proaspăt numit la Curtea Constituțională, a lăsat în urmă o instituție cu atribuții vizibil slăbite. Exact în momentul în care Curtea de Conturi ar fi trebuit să verifice felul în care sunt cheltuiți banii din PNRR, au fost adoptate reglementări care au redus semnificativ puterea de control.
Vezi și 8,00% pe an de la EximBank la depozite noi pe 6 luni
În paralel, a fost derulat un proiect de tip PR numit „SAI pentru cetățean”, cu un buget de milioane de euro. Sub pretextul transparenței, au fost finanțate conferințe și materiale promoționale costisitoare. Busuioc a numit oameni de încredere în funcții-cheie, acordându-le sporuri generoase.
Bugete uriașe, rezultate minime
Proiectele din timpul mandatului său au vizat aparent modernizarea, dar în realitate au însemnat contracte scumpe și rezultate discutabile. Conducerea a reușit, în final, să transforme o instituție menită să verifice cheltuirea banilor publici într-un actor pasiv și controlabil.
Vechime insuficientă, sprijin politic puternic
În ciuda faptului că nu are o vechime juridică demonstrată conform rigorilor prevăzute de lege, Busuioc a fost susținut politic pentru funcția de judecător constituțional. Nominalizarea sa reflectă modul în care puterea politică recompensează obediența și loialitatea în detrimentul competenței.
Halalai: chirii duble, vacanțe de lux
Traian Halalai, director general al Exim Banca Românească, conduce o instituție publică dar trăiește în stilul unui bancher privat. A încheiat un contract de chirie pentru sediul central cu o firmă privată, plătind o sumă dublă față de cât acea firmă plătește la rândul ei către stat.
În loc să ofere explicații, directorul băncii de stat a fost surprins în vacanță la Saint-Tropez, în cluburi exclusiviste, în timp ce în România scandalul chiriilor plătite din bani publici era în plină desfășurare.
Salariu de top, colecții personale impresionante
Halalai încasează lunar peste 140.000 de lei, adică echivalentul a circa 20.000 de euro net. Pe lângă venituri din chirii și investiții, acesta deține o colecție impresionantă de ceasuri și artă. A devenit astfel imaginea perfectă a managerului de stat care trăiește ca un milionar, dar cu fonduri publice.
Oameni de partid în funcții cheie
Atât Busuioc cât și Halalai sunt exemple ale unui sistem în care loialitatea politică aduce funcții, venituri uriașe și imunitate. Fie că e vorba de Curtea de Conturi, Exim Banca sau CCR, aceste poziții sunt ocupate de oameni care nu răspund în fața publicului, ci în fața celor care i-au numit.
Într-un stat sănătos, asemenea funcții ar trebui să presupună integritate, transparență și responsabilitate. În România de azi, ele devin platforme pentru acumulare personală și abuz de încredere publică.
