Berlinul se îndoieşte de capacitatea UE de a rezista avansului partidelor naţionaliste şi atacurilor administraţiei Trump. Acest scepticism, fără precedent în Germania, induce temerea că va fi vorba de o vulnerabilitate de durată, chiar de o marginalizare progresivă a Europei aşa cum există ea astăzi, scrie corespondenta din Germania a ziarului „Le Monde”.
La cincisprezece ani de la criza euro, succesul partidelor naţionaliste pe Vechiul Continent, patru ani de război în Ucraina fără speranţe tangibile de încetare a focului şi dificultatea celor 27 de state membre de a răspunde la atacurile repetate ale lui Donald Trump au creat, dincolo de Rin, o formă de neîncredere în capacitatea Uniunii Europene de a fi mai mult decât un spaţiu economic.
„Există un scepticism crescând faţă de proiectul european”, recunoaşte copreşedinta Verzilor germani, Franziska Brantner. „Când îl apăr, mi se spune: Cu cine vrei să-ţi construieşti Europa? Giorgia Meloni este eurosceptică; Ungaria, Cehia şi Slovacia sunt la fel, Emmanuel Macron nu mai are putere, iar Franţa ar putea să se îndrepte spre extrema dreaptă în 2027”, arată Brantner. „Renunţăm să avansăm, în special în domeniul apărării şi securităţii, din cauza ipotezei că Marine Le Pen ar putea ajunge la Elysée în 2027. Dacă continuăm aşa, permiţându-i lui Trump să ne dezbine, sfârşitul UE este posibil”, crede lidera ecologistă.
„Sfârşitul UE nu mai este un tabu”, îi dă dreptate eseista Sabine Rennefanz, într-o cronică din Der Spiegel, publicată pe 8 ianuarie, în care descrie o UE la capătul puterilor, profund divizată în privinţa problemelor centrale precum noul imperialism al Statelor Unite şi al Rusiei. „Când ne amintim de începuturile Uniunii Europene, prezentul pare dezamăgitor”, scrie ea. UE „nu este în descompunere şi nici incapabilă să acţioneze, dar s-a slăbit din interior”. Sfârşitul său, mult timp de neimaginat, este astăzi „mai ales o idee neplăcută despre care nimeni nu vrea să vorbească”. Autoarea nu ar fi surprinsă „dacă, peste zece ani, această UE nu ar mai exista. Nu din cauza unei mari revoluţii, ci a unei pierderi progresive de importanţă. Tratatele ar rămâne, la fel şi clădirile. Doar ideea politică care le-ar sta la bază ar dispărea”, prefigurează ea.
Cancelarul Friedrich Merz, purtător de speranţă pentru renaşterea Europei la preluarea conducerii guvernului german în mai 2025, pare să fi devenit mai prudent, jucând uneori cartea Germaniei singure. „Dacă nu doriţi Europa, măcar faceţi din Germania partenerul vostru”, i-a sugerat el lui Donald Trump, pe 9 decembrie 2025, când tocmai fusese publicată noua strategie americană de securitate.
Preşedintele Uniunii Creştin-Democrate (CDU), al cărui anturaj promitea încă, în urmă cu câteva luni, un discurs important despre viitorul Europei, în linia celui rostit de Emmanuel Macron la Sorbona în septembrie 2017, nu a propus încă nicio viziune şi nicio reflecţie conceptuală.
Cum să te joci corect la păcănele cu diverse simboluri
Entuziasmul său iniţial a fost temperat de opoziţia Franţei faţă de acordul de liber-schimb dintre UE şi ţările Mercosur şi de rezervele Parisului faţă de ipoteza utilizării activelor ruseşti îngheţate pentru a ajuta Ucraina. Incapacitatea preşedintelui francez de a avansa proiectul avionului de luptă franco-german a dezamăgit, de asemenea, Germania.
