Într-o postare pe contul său de Facebook, ziaristul Valentin Roman cunoscut pentru preocupările sale privind civilizația geto-dacă și genealogia poporului român, vorbește despre ortodoxie, spiritualitate și românism. Valentin Roman amintește, printre altele, că în spațiul actual al României există viață de peste noua milenii!
”Există persoane ce promovează în mod agresiv noțiunea și opinia potrivit căreia poporul nostru este ortodox prin tradiție milenară și că asta este esența noastră și singura. Prin aceste insistențe, se crează o percepție periculoasă, punându-se, practic, graniță istorică între ce a fost înainte de momentul creștinării dacilor și ce a fost după. Se crează o ruptură pe care unii inamici ai noștri o pot specula pentru a insista pe faptul că dacii nu au nicio conexiune cu românii, c-au fost eliminați din istorie de romani și că românii apar secole întregi mai târziu pe scena istoriei. Esența noastră nu stă numai în ortodoxie, ci în tot ce înseamnă spiritualitate construită în cel puțin vreo 9 milenii. Ca atare, ortodoxismul se subscrie spiritualității noastre, ci nu viceversa.
Spiritualitatea noastră, ca neam, este milenară, nu o religie sau alta… În neolitic (culturile Cucuteni, Hamangia, Gumelnița etc.), ai noștri înaintași practicau cultul strămoșilor și se închinau unor elemente telurice, precum Zeița Fertilității, mai apoi, în epocă traco-geto-dacă, avem de-a face cu un panteon de zeități (Zamolxis, Gebeleizis, Bendis etc.), continuat ori transformat apoi în creștinism. Și astăzi regăsim în mult obieciuri de nuntă, botez etc, elemente pre-creștine, din epoca ”păgânismului”. Pun în ghilimele acest cuvânt pentru că este eronat, în percepția mea, din moment ce neamul din care ne tragem a fost spiritual dintotdeauna, indiferent cum și-a numit zeitatea căreia i s-a închinat.
Spiritualitatea este una, anume acel complex de percepții, trăiri, experiențe, construcții filosofale, morale, transcedentale, pe care un popor și-l crează în milenii de existentă, iar religia este cu totul altceva, reprezentând etape istorice care înglobează reglementări dogmatice particulare, stabilite clar și fără echivoc de un grup restrîns de persoane, fără însă, a reuși anularea ori distrugerea elementelor spirituale anterioare. Ca atare, în opinia mea, indicat ar fi să facem referire la Neam, cu tot traseul său istorico-religios-spiritual, nu să decupăm o porțiune din istoria sa strict pe motivație religioasă pentru că suntem ceea ce suntem în prezent, adică preponderent ortodocși. Este foarte bine să ne apărăm credința, dar nu este indicată habotnicia. Peste alte 2.000 de ani cine știe în ce o mai crede sau cum ne-om numi zeul ori în ce formă ni-l vom explica. E la fel și cu numele de-l purtăm… că suntem proto-draci, geto-daci, apoi vlahi, români… asta nu schimbă cu nimic ce suntem. E strict legat de context istoric și câte și cum își explică omul. O religie sau alta nu trebuie să anuleze ori să primeze în fața sangvinității, spiritualității și etnicitatății și conexiunii cu pământul pe care stăm de mii de ani. Alea sunt elementele ce ne-au ținut aici, principalele. Astea sunt esențele noastre, care transced religiei.
P.S.: Potrivit statisticilor din anii trecuți, INS etc (verificabile și pe net), poporul român își pune cea mai mare încredere în armată. Nu discutăm aici și acum de starea ei tehnică ori alte aspecte, însă este interesant cum românul, din reflex construit în milenii, are cea mai mare încredere în elementul care l-a apărat și i-a asigurat existența și continuitatea. Biserica fiind pe locul 2.