Alexander Adamescu – aflat la Londra şi vizat încă din 2016 de un mandat european de arestare – a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru acuzația de mituire a unor judecători la Bucureşti.
Alexander Adamescu este acuzat că, împreună cu tatăl său, Dan Adamescu (între timp, condamnat şi decedat), ar fi mituit judecători de la Tribunalul Bucureşti ca să favorizeze companiile familiei în cadrul unor proceduri de insolvenţă.
Alexander Adamescu poate fi extrădat în România, în condiţiile în care, pe 20 octombrie 2020, Curtea Supremă a Regatului Unit i-a respins apelul împotriva deciziei de extrădare emisă de West Magistrates Court, în aprilie 2018.
Vezi și Adamescu și Popoviciu ar putea fi extrădați de Marea Britanie în România, în acest an
Comunicatul DNA:
În cauza mediatizată prin comunicatul nr. 358/VIII/3 din 25 martie 2016 și 284/VIII/3 din 29 martie 2018, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus trimiterea în judecată a unui inculpat om de afaceri (aflat în procedură de extrădare în baza unui mandat european de arestare) pentru săvârșirea a două infracțiuni de dare de mită.
Mandatul european de arestare a fost emis anterior, după ce procurorii au făcut numeroase demersuri pentru a asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare, însă acesta a urmărit tergiversarea cercetărilor și în final sustragerea de la urmărirea penală. În baza acestui mandat, inculpatul a fost reținut de autoritățile britanice la data de 13.06.2016, dar nici până în prezent nu a fost predat către România.
În aceste condiții, în paralel cu procedura de executare a mandatului european de arestare, în cauză s-a solicitat autorităților britanice, prin comisii rogatorii (asistență juridică reciprocă în materie penală), aducerea la cunoștință a calității de inculpat și a drepturilor și obligațiilor pe care i le conferă această calitate.
Deși s-au făcut demersuri repetate pentru a i se aduce la cunoștință, prin intermediul avocatului britanic ales, conținutul cererilor de comisie rogatorie, inculpatul a refuzat să se întâlnească cu reprezentanții autorităților britanice pentru a lua la cunoștință calitatea de inculpat, drepturile și obligațiile aferente.
S-a constatat că refuzul inculpatului față de demersurile judiciare este total neîntemeiat și, prin urmare, acest refuz nu împiedică întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată.
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut în esență următoarea stare de fapt:
În cursul lunilor iunie 2013 şi decembrie 2013, inculpatul împreună cu tatăl său (ambii oameni de afaceri) ar fi remis, prin intermediari, sumele de 15.000 euro, respectiv 23.000 lei magistraților Stanciu Ion și Rovența Elena, judecători la Tribunalul București – Secția VII Civilă pentru ca, în schimb, aceștia să dispună, în dosare privind procedura insolvenței, soluții favorabile unora dintre societățile la care acționar era tatăl inculpatului.
În cursul anul 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizii definitive de condamnare față de cei doi judecători și față de omul de afaceri, tatăl inculpatului (vezi comunicat https://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7440) care fuseseră trimiși în judecată într-un dosar separat.
Prezentul dosar a fost trimis spre judecare la Tribunalul București.
Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță spre judecare, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
Menționăm că prezentul comunicat a fost întocmit în conformitate cu art. 28 alin. 4 din Ghidul de bune practici privind relația sistemului judiciar cu mass media, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 197/2019.
